Sunt În stare să-şi ia şi gâtul pentru cana ciobită pe fund şi pentru cele şase farfurii primite ca pomană.  Sunt neamurile care, cu mortul urcat pe masă, vin să-şi ia ceea ce cred că li se cuvine. kahovka-service.ru

Necrofagii de partaj sunt neamurile pe care le surprinzi la priveghi cum scotocesc prin sertarele defunctului, În căutarea unor lucruri care le-ar putea fi vreodată de folos În casă. Nici măcar mirosul de hoit şi de lumânări arse nu le taie din apetitul cotrobăitului În căutarea aurului de sub saltea.

În cele din urmă, Îşi vor Împărţi faţa de masă din celofan găurită pe toate părţile, televizorul care de ani buni e pe post de suport al unui imens bibelou cu gâşte, covoarele din iută, scaunele prinse În cuie şi furculiţe Între zimţii cărora stau depuse straturi de grăsime.

Le vor Înduioşa pe neamurile realmente Îndurerate, care nici nu observă cum din casă Încep să disparădiferite lucruri, cu poveşti imaginare despre cât de importanţi au fost ei În viaţa defunctului şi cât de mult l-au ajutat. Vor ajunge să se certe amarnic pe actele casei şi pe cele ale terenurilor şi vor sfârşi alăturate grupului de bocitoare, În speranţa ca ceilalţi să cedeze. Şi toate au se petrec În jurul mortului urcat pe masă.

Surprinzătoare-i România, nu?

Comments (2)

  1. Fiecare familie are ‘chestiile’ astea. Personal, prefer mortul in groapa, mai intai, pe urma un telefon de la urmasii directi: “bre, hai ca apari si tu intr-o hartie”. Atunci e alta poveste, dar sa dau buzna in moartea omului, de parca n-am facut asta destul cat a trait… e penal!

Leave a Reply