Mi-a marcat copilăria

Foto Geza Simo (SIMGEO)

“Decât să-i moară toţi puii, mai bine numai unul — şi fără să se uite Înapoi, ca să nu-i slăbească hotărârea, a zburat cu puii zdraveni, pe când ăl rănit striga cu deznadejde:
— Nu mă lasaţi! Nu mă lăsaţi!
A Încercat să se târască după ei, dar n-a putut, şi a rămas În loc, urmărindu-i cu ochii până au pierit În zarea dinspre miazăzi. Peste trei zile, toată preajma era Îmbrăcată În haină albă şi rece a iernii. După o ninsoare cu viscol, urma un senin ca sticla, aducand cu dânsul un ger aprig.

La marginea lăstarului, un pui de prepeliţă, cu aripa ruptă, stă zgribulit de frig. După durerile grozave de până adineaori, urmează acum o piroteală placută. Prin mintea lui fulgeră crâmpeie de vedenii… mirişte… un câramb de cizmă pe care se urcă o furnică… aripa caldă a mamei.
Se clatină Într-o parte şi Într-alta, şi pică mort, cu degetele ghearei Împreunate ca pentru Închinăciune.”
Puiul, de Ion Alexandru Bratescu-Voinesti

Am plâns În hohote şi l-am visat nopţi la rând. Eram la Începutul clasei a V-a.