Îmi plac dimineţile Învăluite În ceaţă. Înşelătoarea pâclă ascunde În pântece fetuşi de ceruri, sori şi dealuri. O cotoroanţă plină de negi hidoşi mută la şes case de lemn garnisite cu pietre de râu. Rămâi Însă Înconjurat de garduri scorojite şi crengi Împachetate În brumă. Aerul rece şi umed se prelinge uşor pe căile respiratorii pentru ca mai apoi să-ţi potopească plămânii. Singuraticele străzi murate te Îndeamnă să creezi un basm, În care protagonist eşti tu. Te Închipui un făt-frumos plecat În căutarea nălucilor ascunse mişeleşte În spatele ceţurilor.
Îmi plac nopţile În care norii şi luna se joacă de-a v-aţi ascunselea. O prind strâns În braţe pentru ca mai apoi să o azvârle În strânsoarea altora. Vântul aruncă praf de umbre peste frunze, iar câinii prevestesc sfârşitul lumii. În Îngrămădeala lor simetrică, petalele curbate ocrotesc pistiluri de spurcători În serie. Te Închipui un vizitator al unei expoziţii cu tablouri pictate În tonuri de gri, iar pe fundal o muzică de paşi timizi vibrează la unison cu bătăile inimii.