Când e linişte

… vorbesc cu mine despre mine. Când eram mică visam la agitaţia din Bucureşti. Azi Încerc să-mi reamintesc cum miros lemnele proaspăt tăiate, fânul abia cosit şi fuga prin lanul de porumb. Zilele În care Îmi băgam mâinile până la cot În pământ În căutarea micilor cartofi, mirosul de frunze uscate de sub mărul din

Vă invidiez

Da, am ajuns să-i invidiez pe cei care după un an sau doi de bloggind Încă mai ţin la pasiunea lor. Eu m-am pierdut printre rânduri şi timp. Nu-mi mai aleg cuvintele potrivite, nu mai visez şi nici nu mai dau frâu liber imaginaţiei. Câteodată mi se face atât de dor să comunic cu necunoscuţi,

Secunde pe ghimpi

„Irosim prea mult timp să demonstrăm altora cât de magnifici suntem” O secundă de neatenţie te Îngroapă Două secunde pierdute În ochii altcuiva te distrug Trei secunde de amintiri te Înlăcrimează Patru secunde În faţa unei drame te sfâşie Cinci secunde de orgasm te aruncă În iad

Indigo

Un câine te scoate din casă Un aparat foto te face mai atent la detalii O pisică te Învaţă cum să te alinţi Un pix Îţi reaminteşte propria-ţi semnătură O coală te Îndeamnă să faci avioane Un el Îţi aduce aminte de tine…

“Ce dracu scriu pe blog?”

Asta mă Întreb şi eu acum. Nu aş dori să credeţi că am dispărut din peisaj, aşa că din când În când trebuie să dau de ştire că sunt şi eu aici. O colegă mă Întreba dacă Îmi este dor de radio. Acum câteva zile i-aş fi spus că da – În radio e nebunie