Cadou de ziua mamei: două scoici şi un săpun

De câteva zile rumeg intens amintiri despre ziua mamei. Îmi vin În minte mirosuri de aracet, acuarele şi pastă de pix parfumată. Mâzgălesc pe o foaie un ghiocel. Spre surprinderea mea e la fel de simpatic ca cel pe care-l desenam În copilărie. Pesemne lucrurile dragi şi importante nu se uită niciodată.

Primul cadou făcut mamei a fost la Îndemnul Învăţătoarei – clasica fotografie lipită pe carton În care eu eram Îmbrăcată În şcolăriţă cu pampoane În cap şi cu harta României În fundal. O kitschoşenie totală.

Ce ştiam eu despre cadouri atunci? Mai nimic. Aflasem Însă că te cuprinde un sentiment de plăcere când dăruieşti ceva. Aşa că am cules de prin casă lucruri – un săpun camay primit cadou de bunica mea pe care-l ţinea Între albituri, două scoici care zăceau În sertarul biroului meu şi un corn cu ciocolată cumpărat de la chioşcul şcolii, dar pe care uitasem să-l mănânc. Le-am "ambalat" Într-o cutie de pantofi. Nu Îmi aduc aminte reacţia mamei, Însă Îmi amintesc emoţia cu care le-am aşezat În cutie şi cu câtă nerăbdare am aşteptat-o să se Întoarcă de la serviciu.

Emoţiile mari stau În lucruri mici şi neimportante. Împărtăşim amintiri?

One comment

  1. adeona says:

    E ziua ta mamico/ In dar ti-am adus inima/ Si crede-ma mamico/ Un dar mai frumos nu se putea. Am vrut sa-ti aduc stelute/ sa-ti fac un frumos colier/ Dar cien nu stie oare/ Ca-n zori stelutzele pier. Ei pe vremuri il cantam eu… astazi mi s-a cantat de catre iubirea vietii mele, un tanar de 4 ani si jumatete. Sentimentul nu poate sa fie descris.:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *