Nu, nu ai timp!

Ai urlat de fericire atunci când te-au sunat să-ţi spună că tu ai fost cel ales. În noaptea aceea nu ai putut dormii… inima se zbătea mult prea tare. Deja Îţi imaginai cum va fi prima zi de muncă, iar viitoarea ta carieră prindea contur. Până şi lumea din jurul tău se bucura pentru mica ta realizare. Evident că nu ai scăpat din vedere şi aspectul financiar. Iţi spuneai că de acum Încolo Îţi vei putea permite să-ţi faci planuri de cumpărăturii. De multă vreme Îţi doreai obiectul acela de pe raft, dar de fiecare dată când treceai pe lângă el oftai şi Îţi spuneai că o să vină şi ziua În care o să-l pui În coş.

A venit prima zi de lucru. Erai atât de entuziasmat, la a doua ai fost la fel, iar prima lună s-a scurs atât de repede… Nu puteai Înţelege cum alţii se plâng de job, tu făceai ce ţi-ai dorit din totdeauna şi mai mult de atât primeai şi bani. În plus,…

oricând ai fi acceptat să stai peste program, deşi nu erai plătit pentru ore suplimentare. Te implicai În toate proiectele şi-ţi dedicai tot timpul pentru muncă. Lunile au trecut rapid şi de multe ori uitai că e zi de salariu. Numai că după alte câteva luni ai Început să conştientizezi faptul că la fiecare două săptămâni „se dau banii”.

La un moment dat a venit o altă propunere de job. Deşi lucrai la primul job de aproape jumătate de an ai simţeai nevoia de o schimbare. Å¢i-ai luat inima-n dinţi şi ţi-ai depus demisia. Ceea ce nu conştientizai În acel moment era faptul că nu mai erai entuziasmat deloc de primul job… lucrai doar pentru fărâma aceea de bani.

Deşi cel de-al doilea job oferea un salariu mai are, orele de lucru crescuseră, şi mai mult de atât, era mult mai departe de casă. Cu toate acestea În primele luni ai fost la fel de entuziasmat ca şi În cazul primei slujbe. Numai că de la o zi la alta vedeai că nu mai ai timp de nimic. Şi dacă nu mai ai timp le ce poţi renunţa? Evident că la orele de somn. Alaltăieri ai dormit 6 În loc de 7, ieri ai dormit 5 şi azi doar 4 ore, şi cu toate astea nu ai timp. N-ai mai ieşit din casă de când te-ai angajat. În week-end eşti mort de oboseală, iar prietenii tăi s-au săturat să te tot sune şi să se roage de tine să ieşi din casă. Ai şi uitat cum e să stai să o „freci” toată ziua. Nu, nu ai timp…, iar jobul a devenit o corvoadă.

Trist dar foarte adevărat….şi eu intru În această categorie…nefericită…

6 comments

  1. Te vei obisnui.. si eu m-am obisnuit.. de fapt, nu pot spune ca m-am obisnuit ci mai de graba m-am resemnat.

    Mult timp am refuzat sa cred ca viata mea se rezuma la niste 21 de zile de concediu dintr-un an. de asemean mi-a fost rgeu sa accept ideea asta socialista de job. De ce trebuie sa muncim. atatea minti stralucite n-au reusit sa schimbe nimic.. Daca ai de gand sa schimb tu ceva ai toata sustinerea mea :)

    Dupa cum bine spunea bun prieten de-al meu, in societatea asa zisa moderna din Romania putem fi martorii exploatarii omului de catre om..

    PS: Mult succes la noul job :)

  2. Eu m-am culcat aseară la ora 3.35, şi la 6.00 a sunat telefonul ca să mă trezesc…

    Pentru micile plăceri trebuie să renunţi la ceva

Leave a Reply