Pierdut echilibru. Îl declar nul. Ne Închidem În noi pentru a salva rămăşiţe de sentimente.
Declaraţie de Sf. Valentin

Dragul meu,

Nu, nu te mai iubesc. Nici nu cred că te-am iubit vreodată. Inima mea nu tresare atunci când Îţi privesc pupilele dilatate, iar indiferenţa ta nu face altceva decât să roadă bază fragilă a relaţiei noastre. Pentru mine ai fost un simplu colac de salvare care mă aducea pe linia de plutire, dar care nu reuşea să asaneze oceanul sărat al melancoliei care mă transforma Într-o celulă moartă.

Nu avem nimic În comun. Diferenţele nu ne fac mai speciali şi nici nu ne completează. Zile goale trec pe lângă mine fără să lase În urma lor nici măcar o amintire. Vieţile noastre sunt paralele… Mergem pe acelaşi drum dar niciodată nu ne intersectăm. Pe firul vieţii eşti Întotdeauna cu un pas Înaintea mea. Niciodată nu mă vezi cum te urmez sau dacă vorbesc cu tine. Singurele momente În care mă fac auzită sunt cele În care ridic vocea.

Cu tine alături echilibrul meu se clatină. Îmi spui că mă iubeşti. Tu Încă mai crezi În poveşti? Dacă da, atunci ar fi trebuit să o asculţi pe a mea, Însă eşti prea preocupat de poveştile cu final fericit. Oare te-ai Întrebat vreodată cum se vede universul În spatele ochilor mei? Dacă da, cum se face că universul meu se opreşte În pereţii acestei Încăperi?

Eşti surd, mut şi orb…
Te urăsc pentru că nu mă cunoşti deloc…

Diana 14.02.2007

Jurnal din viitor III

Jurnal din viitor II

Jurnal din viitor I

PS: Toate posturile “Jurnal din viitor” sunt În mare parte ficţiuni.

Comments (1)

Leave a Reply