Jurnal din… viitor

E ora 11: 45 PM, duminică 23 mai. E Întuneric şi afară viscoleşte. Deşi sunt căsătorită şi week-end-ul Îl am liber stau singură În faţa unui monitor. Am 30 de pagini deschise. Am Mozilla Firefox 45.0. Stau pe net de aproape 12 ore şi aproape mi-am terminat treaba pentru muncă. Somnul nu-mi dă pace, aşa că apăs butonul galben şi pe cel verde de pe masa de sticlă ca să-mi pornească aparatul de făcut cafea. Sunt deprimată şi am nevoie de o porţie de ceva dulce…Îmi caut ultimele informaţii şi mă ridic să-mi iau cafea din bucătărie. În drum trec pe lângă dormitor, unde lumina e stinsă şi… e atât de gol. Singurătatea mă apasă. Viaţa mea nu a fost nici pe departe aşa cum mă aşteptam. Am fugit din România În urmă cu mai bine de 30 de ani. Eram un copil nematurizat şi vroiam ceva mai mult de la viaţă. Lucram În…

presă pe un salariu de nimic. Å¢ara era săracă şi plină de cerşători. Uniunea Europeană ne adusese mai multă sărăcie decât bani, prea multe condiţii pe care nu le puteam Îndeplini. Îmi doream un copil, o casă şi un job sigur şi bine plătit. Numărul locuitorilor scăzuse dramatic, aşa că din salariul meu mai susţineam şi 8 pensionari. La metrou avuseseră loc 4 atentate cu bombă…terorişti ţinteau şi România. Aşa că am părăsit ţara… In noua „casă” am Învăţat ce e un salariu mare, cum e să stai Într-o casă cu 6 camere, cum e să ai o grădină mare şi cum e să nu ai timp liber. Ani s-au scurs şi copilul pe care mi-l doream atât de mult a fost amânat de la o lună la alta… Soţul meu e plecat În delegaţie de două luni. La două zile mă duc la psiholog. Viaţa a Însemnat o goană după bani, nu am văzut pomii Înflorind sau frunzele căzând. Nu am mai mâncat un măr cules de mine din pom de peste 30 de ani. Nu am mai ieşit cu prietenii la o cafea În de un car de ani, dar totuşi vorbim… pe internet. Nu Îmi pot imagina viaţa fără internet. Îmi iau cafeaua din aparat şi mă Întorc În birou. Nici cafea nu mai are gustul de altădată… mă simt a nimănui. Îmi iau antidepresivul şi mă Îndrept spre dormitor. Mă bag În pat. Mâine nebunia o ia de la capăt…de la 8.00.

Nimic nu mai e la fel… nici clima, nici mâncarea, nici munca şi nici Dumnezeu. Suntem deprimaţi, dependenţi, prea bogaţi sau prea săraci… O lume a nimănui.

23 mai 2043

2 comments

  1. la cei 60 de ani ai tai ar trebui sa te gandeshti sa te intorci la pensie inapoi in tzara, sa-ti aduci aminte de copilarie si de anii petrecuti cu 20 de minute de desene la tv (si cat de bucuroasa erai cand te uitai) sau iernile pline de zapada si de bulgari sau de parinti si grija lor, prieteni si veselia lor, zilele insorite surprinse prin ochiul geamului prafuit :)
    Come back home

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *