Ce crezi că se Întâmplă Într-o ţară normală?

Am primit o leapşa de la Desspina. Încă urăsc acest tip de “socializare”, dar de data asta am zis că trec peste “ifosele” mele, mai ales că pare o Întrebare mai… normală.

Normalitatea e greu de tranşat. Nu există o limită inferioară sau superioară a acesteia. Dacă şarpele murat e o anormalitate pentru noi, pentru chinezi e doar o altă delicatesă. Deşi nu mă pricep mai deloc la politică externă, Înclin să cred că introducerea la noi În ţară a unui sistem politic similar unuia implementat În statele dezvoltate nu ar avea mari şanse de reuşită. Câteodată Îmi spun că avem politicienii pe care-i merităm. Cum nu sunt imigranţi, oamenii politici au fost aleşi de restul românilor pentru a le reprezenta interesele. Iar dacă mai toţi aleşii sunt corupţi şi mincinoşi, ar trebui să ne punem un semn de Întrebare – cât la sută dintre românii de rând recurg la aceste gesturi. Dacă găsim o proporţie – 90% dintre români sunt mincinoşi, atunci putem sta liniştiţi – politicienii ne seamănă, dar dacă 90% sunt români curaţi – atunci chiar avem o problemă mare, care nu suportă amânare.

N-aş Înclina să spun că miniştrii români se schimbă precum şosetele, ci mai degrabă precum pantofii, după fiecare sezon. Problema nu stă În demisii, ci În alegerea lor. Aşa ignorantă cum sunt, Îmi pun foarte des Întrebarea cum un politician poate ocupa la fel de lejer fotoliul Ministerului Transporturilor, pe cel al Sănătăţii, Muncii, Educaţiei sau Justiţiei. Avem politicieni genii?!

Şi totuşi, sula şi prefectura au ceva În comun? Eu nu ştiu, dar cu siguranţă politicienii au un răspuns.

Leave a Reply