Category: Gânduri urbane

Şi marmota… făcea guvern de tehnocraţi

Guvern de tehnocraţi, cu oameni deştepţi, frumoşi, intelectuali, spirituali, cu bună-credinţă şi mai presus de toate independenţi politic. Sună a file de poveste. Totuşi, nu dau o ceapă degerată pe astfel de promisiuni şi nici măcar nu Încerc să le acord Încredere! M-am pârlit, ne-am pârlit de atâtea ori. Suntem ca un pui tranşat ce… Continue reading Şi marmota… făcea guvern de tehnocraţi

Poporul “pâine şi mult circ”

Li se ridică pielea pe spinare şi Încep să scuipe, arătându-şi colţii ca o pisică Înconjurată de o haită de câini, atunci când aud propunerea ca unii din ei să-şi ia bocceluţa şi să plece din Parlament. Susţinătorii actualei opoziţii spun că este o reacţie firească. Nefirească mi se mare mie, care sunt doar spectator… Continue reading Poporul “pâine şi mult circ”

Încolonarea spre Cartea Recordurilor

Aproape 220 de maşini Kia, majoritatea Cee’d, ProCee’d sau alte derivate stilizate, s-au Încolonat ieri, 10 octombrie,  prin Braşov. Printre ele şi pisiKIA noastră. Scopul: să intrăm În cartea recordurilor cu cea mai lungă coloană de maşini Kia. Bag mâna-n foc că am şi reuşit. Nu ştiu să vă zic câţi oameni ne-am strâns, dar… Continue reading Încolonarea spre Cartea Recordurilor

Caut stăpân

Le hulim, le alungăm, le batem cu sălbăticie, le negăm existenţa şi În final ajungem să vrem să le ardem precum căpiţele de fân. Animalele fără stăpân sunt doar o consecinţă a mizeriei noastre umane. Prietenii noştri (animalele), nu ne rănesc decât atunci când mor…“ scrie Alex Mazil . Am trăit, trăiesc şi voi trăi… Continue reading Caut stăpân

Te dau la ţigani!

Å¢iganii sunt precum pisicile: când le arăţi mâncarea se freacă de tine, mimează că te-ar iubi, iar după ce au mâncat te scuipă şi-şi Înfig ghearele şi colţii ascuţiţi În mâna care i-a hrănit. Foto: Innocente 2008 “Te dau la ţigani!”, spunea bunică-mea, Dumnezeu s-o ierte, atunci când făceam vreo trăsnaie. Poate că şi acum… Continue reading Te dau la ţigani!

Capitalism pe burta goală

Televiziunile n-au ochi decât pentru amărâţii de pensionari, fideli şi Întotdeauna aducătorii de rating. Îi plângem, deplângem, replângem, căutăm poveşti, răscolim trecuturi şi montăm În slow motion. Nici un cuvânt Însă despre cei abia trecuţi de perioada acneei juvenile, Înscrişi În câmpul muncii, dar care fac foamea prin birouri. Să fii tânăr aspirant abia venit… Continue reading Capitalism pe burta goală

NOI VREM RESPECT

LATER EDIT: EU VREAU DOAR SÄ‚ MI SE DEA TELEFONUL ÎNAPOI PE CARE PROBABIL L-AM UITAT PE VREUN BIROU SAU CHIAR “S-A EVAPORAT” DE PE BIROUL LA CARE STÄ‚TEAM EU LATER EDIT II: L-AM UITAT, COLEGUL MI L-A ÎNAPOIAT :D

Gura şarpelui a şoareci morţi miroase

Au urlat ca din gură de şarpe “Nu e momentul ca drogaţii şi curvele României să fie ajutaţi!”. Ştim, momentul nu este niciodată de partea noastră, ci doar de partea lor, a intelectualilor-fandosiţi ce şad pe scaune de piele În săli uriaşe, bine ventilate şi-şi aprobă beneficii. Curvele şi drogaţii nu vin pe Kiseleff, iar… Continue reading Gura şarpelui a şoareci morţi miroase

Marea clefăială publică

Gingaşele femei venerate timp de mii de ani În lucrările poeţilor şi ale pictorilor sunt de fapt nişte scroafe care Înfulecă cât e ziua de lungă. Nu numai că nu sunt În stare să-ţi pună pofta În cui, dar deseori transformă mijloacele de transport În comun În adevărate cantine umblătoare. În vagoanele Metrorex miroase Întotdeauna… Continue reading Marea clefăială publică

Vagabonţeala mioritică

Bucureştiul nu este un oraş urât, ci este unul hidos precum un vagabond Încălţat cu adidaşi rupţi, dar de marcă. Cu pantalonii rupţi În fund, oraşul rânjeşte de după geamurile zoioase la trecătorii care-i calcă În capcanele din asfalt. Oraşul Îmi provoacă o greaţă mai pronunţată  decât mirosul de ciorbă de burtă. În unele zile,… Continue reading Vagabonţeala mioritică