Vorbim la mobil În WC?!

Biroul e locul În care munceşti, bucătăria e locul În care mănânci, fumoarul e locul unde bei cafeaua şi fumezi, WC-ul e locul În care ajungi după mai multe guri de cafea. Cam astea sunt locurile pe care le găseşti la slujbă (una mai răsărită). Lucrurile de mai sus Îţi satisfac aproape toate nevoile, spun

NU, nu te las să mă calci pe trotuar!

Nu-i aşa că trotuarul este exclusiv pentru pietoni? NU pentru biciclete, NU pentru motociclete şi NU pentru autoturisme.

Context: Am plecat azi de la muncă pe la 5 şi jumătate. Eram fericită că scăpasem de mirosul Înecăcios din Încăpere, iar nasul meu striga…libertate. Deşi nu văd foarte bine la distanţă (am miopie şi ştiu foarte bine că am nevoie de „o pereche nouă de ochi”) am zărit În staţia de autobuz o pisicuţă care venea fix spre mine. Mie-mi plac foarte mult pisicile, numai că cele 24 de ore sunt mult prea puţine pentru a-mi putea permite un asemenea lux. Aşa că am profitat de ocazie ca să ”ne alintăm puţin”. Şi acum chiar nu mai contează că am hainele pline de noroi…na, pisicile sunt Încăpăţânate şi… a vrut şi În braţe. Ce să mai, deja mă Îndrăgostisem de ea. Cu chiu cu vai, am reuşit să scot telefonul din „obeza” mea geantă pentru o ultimă Încercare… „Poate, poate mergem Împreună acasă” mi-am zis. Geantă, telefon şi pisică…mult prea mult… la naiba am doar două mâini… Pun pisica pe trotuar, pun telefonul la ureche şi vorbesc. Mângâi pisica, ţin de geantă şi Încep să povestesc despre „noua achiziţie”.

Subiectul: Numai că pisica o zbugheşte speriată şi eu mă trezesc cu ditamai curu’ de maşină În curul meu (mai mic ce-i drept). Rămân şocată…

Mi-e ruşine…

Mi-e ruşine că sunt româncă… Mi-e ruşine atunci când te văd că treci pe roşu şi blochezi intersecţia. Mi-e ruşine atunci când te văd că dai mită poliţistului. Mi-e ruşine atunci când te văd că nu ajuţi bolnavii care nu-ţi dau mită Mi-e ruşine atunci când te văd că bagi mâna În banii statului Mi-e

…pentru că asta merităm…

M-am săturat de toţi jurnaliştii (mai mult sau mai puţin…) din România care se dau cu capul de gard pentru că Uniunea Europeană a Început să trântească uşa În nas muncitorilor români. Aşa si? Poate că Marea Britanie pur simplu n-are chef să-şi umple străzile de fuste largi şi viu colorate, de pălării uriaşe şi de mirosuri greu de descris, Într-un cuvânt de ţigani Împuţiţi. Şi chiar nu Înţeleg de ce ne ofticăm atunci când citim presa internaţională care ne caracterizează ca fiind nişte cerşători, aurolaci, drogaţi, criminali şi traficanţi de persoane. Eu asta văd zilnic la TV sau atunci când ies pe străzile Capitalei. Mai mult, un document secret al Guvernului de la Londra, publicat de „The Sun” la Începutul lunii, arată că bandele de români comit În jur 85% din infracţiunile financiare din Marea Britanie şi avertizează că “noi recruţi vor sosi după aderarea României la UE”. Degeaba 15% dintre românii plecaţi În Marea Britanie lucrează legal dacă peste 85% ne fac ţara de râs.

Şi la urma urmei, cine e vinovat de situaţia asta?
Eu, tu şi cei care…

Nu, nu ai timp!

Ai urlat de fericire atunci când te-au sunat să-ţi spună că tu ai fost cel ales. În noaptea aceea nu ai putut dormii… inima se zbătea mult prea tare. Deja Îţi imaginai cum va fi prima zi de muncă, iar viitoarea ta carieră prindea contur. Până şi lumea din jurul tău se bucura pentru mica ta realizare. Evident că nu ai scăpat din vedere şi aspectul financiar. Iţi spuneai că de acum Încolo Îţi vei putea permite să-ţi faci planuri de cumpărăturii. De multă vreme Îţi doreai obiectul acela de pe raft, dar de fiecare dată când treceai pe lângă el oftai şi Îţi spuneai că o să vină şi ziua În care o să-l pui În coş.

A venit prima zi de lucru. Erai atât de entuziasmat, la a doua ai fost la fel, iar prima lună s-a scurs atât de repede… Nu puteai Înţelege cum alţii se plâng de job, tu făceai ce ţi-ai dorit din totdeauna şi mai mult de atât primeai şi bani. În plus,…

Pe vremea mea…

„Pe vremea mea statul era cel care se preocupa de viaţa unui tânăr. Îi găsea o slujbă, o casă şi Îi punea la dispoziţie tot ce avea nevoie. A fost aşa de bine pe vremea lui răposatu’, aveam bani grămadă”, ar spune un adept al comunismului, trecut de mult de floarea tinereţii.

Păi da „tovarăşe” statul te „premia” cu una bucată cutie de chibrit, nu conta etajul, oricum apa rece nu urca până la tine, iar de apă caldă ce să mai vorbim, era ca şi inexistentă. Aveai bani grămadă dar nu aveai ce să faci cu ei. Cumpărai jumătate de pâine iar carnea se „căţăra” pe masă o dată pe an, la cumpăna dintre ani. Şi libertatea ta unde era? Scuză-mă tovarăşe, libertatea nu conta, atâta vreme cât aveai o casă neÎncălzită şi plină de kitsch-uri, aveai un serviciu de rahat iar stomacul tău ghiorăia În continuu… A fost bine pe vremea lui „Ceaşcă” nu-i aşa? Aşa că n-aveţi decât să mergeţi la Cimitirul Ghencea să-i plângeţi pe soţii Ceauşescu!

Aţi trăit ca nişte cobai, care-şi iau zilnic doza de dobitocie. Niciodată nu aţi avut curajul să…

Discuţii „inteligente” cu vecinii: Când fac „pipi” se aude!

De abia ajunsesem acasă, evident „ruptă” de oboseală, când cineva În bate la uşă (doamne ajută, bine că nu am sonerie). Deschid uşa şi iar dau nară În nară cu „scumpa mea vecinică” Însoţită de o domnişoară În capot cu un mare prosop În cap. Eu În cei 7 ani petrecuţi lângă fusta mamei am Învăţat că niciodată nu ieşi din casă În pijamale sau cu prosopul În cap, dar pesemne că pe această domnişoară nu a avut cine să o Înveţe. Şi cum pe mine mă buşeşte râsul din orice m-am abţinut eu cât am putut, dar până la urmă am izbucnit În râs. Într-un final n-am liniştit… şi am purtat o discuţie „inteligentă” cu cele două „doamne” venite la uşa mea să se plângă de faptul că fac duş şi noaptea la ora 12 şi dimineaţa la ora 6 şi jumătate. Marele colac peste mica zburătoare, numită pupăză, a venit În momentul În care mi s-a reproşat că atunci când fac „pipi” se aude. Ei bine la asta n-am mai rezistat şi am Început să…

E trendy să te audă lumea că ţi-e foame de mori!?

Loc: KFC Piaţa Romană, Bucureşti
Ora: cu aproximaţie 18
Cu cine: iubitul meu
Subiect de discuţie: un cârd de gâsculiţe agitate

După mai bine de 9 ore de stat la muncă cu ochii „beliţi” În calculator am hotărât de comun acord să mâncăm la KFC (chiar dacă nu prea-mi surâdea ideea). Deşi eram lihnită de foame mă Înarmasem cu multă răbdare ştiind că e mai greu de găsit o masă la fumători, numai că spre norocul nostru am găsit un loc. Totul a decurs normal până când a apărut la orizont un cârd de gâsculiţe, machiate, Îmbrăcate de discotecă şi foarte odihnite. Ce-i drept, În sinea mea, eram un pic invidioasă. Ce bine e să stai să o freci toată ziua. Numai că atunci când am auzit-o pe una dintre ele, un cartof mi-a alunecat pe gât, probabil că s-a speriat mititelul. „Da faţă, nu e masă la fumători, dar mi-e o foame de moooor. Auzi fată, mi-e foame de mooor!!!” Toate ca toate, dar măi „fată” tu ai frecat-o toată ziua şi…

Jurnal din… viitor

E ora 11: 45 PM, duminică 23 mai. E Întuneric şi afară viscoleşte. Deşi sunt căsătorită şi week-end-ul Îl am liber stau singură În faţa unui monitor. Am 30 de pagini deschise. Am Mozilla Firefox 45.0. Stau pe net de aproape 12 ore şi aproape mi-am terminat treaba pentru muncă. Somnul nu-mi dă pace, aşa că apăs butonul galben şi pe cel verde de pe masa de sticlă ca să-mi pornească aparatul de făcut cafea. Sunt deprimată şi am nevoie de o porţie de ceva dulce…Îmi caut ultimele informaţii şi mă ridic să-mi iau cafea din bucătărie. În drum trec pe lângă dormitor, unde lumina e stinsă şi… e atât de gol. Singurătatea mă apasă. Viaţa mea nu a fost nici pe departe aşa cum mă aşteptam. Am fugit din România În urmă cu mai bine de 30 de ani. Eram un copil nematurizat şi vroiam ceva mai mult de la viaţă. Lucram În…