Jurnal din viitor III

El: Å¢i-am spus că relaţia asta nu are nici un viitor! Pur şi simplu nu mai am timp şi pentru tine!

Ea: Ba ai, dar nu vrei să-ţi faci! Toată ziua te ocupi cu zeci de nimicuri!

EL: Pentru mine aceste nimicuri Înseamnă mult!

Ea: Pentru mine nu!

El: Şi ce vrei să fac?

Ea: Nimic. O să fac eu! Plec!

Viaţa s-a complicat. Serviciul ne solicită din ce În ce mai mult. Plecăm dimineaţă la ora 7.10 şi venim acasă la ora 11.20. Facem un duş şi ne târâm frânţi de oboseală În pat. Week-endul este rezervat proiectelor amânate de-a lungul săptămânii.

Doi străini sub acelaşi acoperiş.
Un sunet ţipător mă trezeşte brusc din amorţeală. Instinctual Întind mâna după telefon. La celălalt fir o voce seacă Îmi reaminteşte că am decalat deja de două ori data de predare a proiectului. Îmi spun În gând „La dracu, am venit acasă la ora douăsprezece şi jumătate!”. Îl asigur că Îl voi trimite pe mail În maxim 2 ore şi Închid convorbirea. Deşi sunt ameţită reuşesc să ghicesc unde sunt limbile ceasului. E 11.47. Ah, azi este duminică şi vroiam să mai lenevesc În pat vreo două ore.

Îmi fac o cafea tare iau laptopul În braţe şi mă apuc de proiect. Încerc să-mi reamintesc ce făceam acum un an de zile, acum doi ani, 3… În copilărie. Brusc revin În prezent… Patul e gol. Ah, nu l-am mai văzut de o săptămână. Pun mâna pe telefon şi-l sun. De abia din a treia Încercare reuşesc să-l prind la telefon. „Bună”, „Nu pot vorbi acum” şi convorbirea se Închide brusc.

Încep din nou să visez cu ochii deschişi. Ultima dată când ne-am văzut a fost duminica trecută. Am luat o sticlă de vin, sperând că vom petrece mai mult timp Împreună. El şi-a luat laptopul În braţe şi şi-a pus căştile pe urechi, iar eu am căutat o carte. După 10 minute mi-am dat seama că nu am starea necesară ca să citesc. Mi-am adus aminte că mai avem prieteni pe Messenger aşa că nu am ratat ocazia să beau vinul Împreună cu ei. Pentru o secundă ochii mei s-au mutat În tavan de unde am văzut doi străini În acelaşi pat…

Revin la proiect, nu-mi permit să pierd timpul…

Reuşesc să-l termin cu jumătate de oră mai devreme. Pun din nou mâna pe telefon şi-l sun. Îmi răspunde pe un ton neutru „Ce s-a Întâmplat”. Îi spun că nimic „Vroiam să ştiu ce mai faci şi când te Întorci acasă”. Îmi spune sec „Nu ştiu. Tu ai ceva concret să-mi spui?” Îi răspund revoltată că nu am nicio problemă şi Închid. În jurul meu totul se prăbuşeşte. Cine suntem noi. Amintirile se transformă În gânduri ofilite. Adorm…

Zgomotul tastaturii mă trezeşte din somn. În cameră e o lumină difuză. Lângă mine este el. „Tu mă vezi?”, Îl Întreb eu cu o voce răguşită. Se Întoarce şi se uită la mine cu dispreţ. Mă Întind să văd la ce lucrează…ferestre de messenger şi câteva bloguri deschise. Simt cum sângele Îmi pulsează pe tâmple. „Asta-i tot ce contează pentru tine, nu-i aşa?! Din nou refuză să-mi vorbească. „Îţi mai aduci aminte când am stat şi noi de vorbă faţă-n faţă. Eu nu-mi amintesc” Pe un ton nervos Îmi răspunde „Ţi-am spus că relaţia asta nu are nici un viitor! Pur şi simplu nu mai am timp şi pentru tine!” ( …)

Trântesc uşa după mine. În lift lacrimile mi se varsă pe obraz. Mă urc În maşină şi pornesc spre nicăieri. Lacrimile Îmi Înceţoşează vederea…
Gânduri seci şi ofilite Îmi năpădesc creierul…

O lumină puternică şi un claxon prelung Îmi distrag atenţia. Nu văd nimic. La mai puţin de 3 metri zăresc printre genele ude un camion. Îmi acopăr capul cu mâna stângă…

Ana Maria 25.01.2008

Jurnal din Viitor I Jurnal din Viitor II