La Aviatorilor la semaforul de lângă staţia de autobuze un tataie cerşeşte. Nu-l văd În fiecare zi. Are vreo 70 de ani, poate chiar şi mai bine. Merge În baston şi se opreşte În faţa fiecărui geam am maşinii şi cerşeşte. Nu cred că face din plăcere sau pentru că vrea să se Îmbogăţească. Ochii lui spun o poveste tristă. Am tot Încercat să-mi imaginez motivul pentru care iese În stradă. Poate că e Înainte de pensie, aia mică pe care, unii politicieni se luptă să nu o mărească; poate că soţia lui e bolnavă şi că nu-i ajung banii de medicamente; poate că nici copiii lui nu au bani să-i ajute sau poate că nu vor… poate… Poate sunt prea fricoasă să aflu povestea lui. Sunt lucruri În viaţă care te schimbă la 180 de grade. Sunt emoţii care te cuprind, iar barba Începe să-ţi tremure şi lacrimile se proptesc pe pleoapa de jos. Te uiţi cum alţii nu au grijă de apropiaţi, iar tu, dacă ai mai putea i-ai lua În braţe şi nu le-ai mai da drumul. Viaţa e nedreaptă, Dumnezeu e selectiv, liberul arbitru faultează, iar eu plâng pe furiş.
Crash
Vorbesc singur...