Bucureştiul, Înălbitor pentru trecut

Decolorăm mizerii de relaţii, bătăi preşcolare, corigenţe, restanţe, crize de personalitate, depresii postsexuale, beţii inconştiente, pentru ca mai apoi să ne aruncăm În vâltoarea vieţii, mimând la angajare visuri impersonale.

Bucureştiul e locul perfect de albire a trecutului. E locul unde prostituatele din nordul ţării se angajează ca secretare, unde hoţii neprinşi devin negustori cinstiţi cu acte În regulă sau unde corigenţii la matematică ajung vânzători În chioşcuri.

Adulmecarea băşinilor, a se citi bârfă, pare să fie motivul pentru care provincialii continuă să respire pe ambele nări. Un fâs intens şi un joc de glezne ratat sunt suficiente pentru a ajunge un stigmatizat. Vâltoarea vorbelor şoşotite pe la spate Îi determină pe unii să clacheze, pe alţii să-ţi asume oprobriul şi pe puţini să-şi ia lumea-n cap În căutarea Înălbitorului.

Capitala nu e Însă Sfântele Parascheva sau Filofteia, aşa că-ţi va cere tributul. Obligat forţat vei Învăţa să tânjeşti la piedestaluri, să visezi aprecieri, să adulmeci mirosul de succes, să sapi după perfecţiune, În timp ce, cu cealaltă mână, vei Îndesa În gură broasca râioasă a trecutului, sperând ca Într-o zi, reÎntors acasă să regurgitezi reuşite În faţa celor care te-au bălăcărit.

Bucureştiul te va Învăţa să-ţi evidenţiezi calităţile, mai ceva ca o centuristă ce-şi scoate În faţă formele atunci când este abordată de un potenţial client, că spălarea creierului În faţa televizorului este mai necesară ca cea a hainelor, că unitatea În gândire  aduce mărire de salariu. Mai presus de toate vom băga la carapace să ţinem gura Închisă pentru că vecinul de birou şi-a pus doliu În piept şi calcă pe cadavre ca să ajungă primul la coliva mare a succesului.