Urmează staţia “26 de ani” cu peronul pe care parte vrei tu.
Am obosit. Mă simt precum o furnicuţă cu picioarele retezate care Încearcă să care În continuare grăunţe. În ţeastă, soda caustică mănâncă sfârâind din amintiri. Porii prin care mai ieri simţeam că trăiesc, azi sunt tumefiaţi. Văd, dar nu Înţeleg. Noaptea visez draci care aşteaptă Înfometaţi să cad.
Azinoapte, la shaormerie, un cuplu cu zâmbetul pe buze Îşi Împărţea cartofii prăjiţi. Lângă ei un grup de ţigani spălaţi râdeau În hohote cu gurile pline de mâncare. Eu Îi priveam, dorindu-mi parcă să trăiesc o secundă din viaţa lor.
Viaţa e o coroană de copac secular, iar eu nu ştiu pe ce crenguţă să merg. Cert e că azi stau pe un ciot. Privesc În jur şi nu Înţeleg…
Am strâns În mine atâtea lacrimi, amărăciuni, frustrări şi regrete Încât Într-o zi n-am să mă mai opresc din plâns…
gioghy
meK
H8r
Denisa
oscar
Food For Depression
iulia
chrispg
dmariuss