Guvern de tehnocraţi, cu oameni deştepţi, frumoşi, intelectuali, spirituali, cu bună-credinţă şi mai presus de toate independenţi politic. Sună a file de poveste. Totuşi, nu dau o ceapă degerată pe astfel de promisiuni şi nici măcar nu Încerc să le acord Încredere! M-am pârlit, ne-am pârlit de atâtea ori.

Suntem ca un pui tranşat ce aşteaptă calm În caserolă să fie devorat, ca mai apoi să ajungă rahat mânjit pe o bucată de hârtie igienică.

Mă Întreb dacă nu cumva partidul din sânul căruia a răsărit ca un ghiocel În prag de primăvară un premier fără carnet de partid nu Îşi va permite să-i adreseze clasica ameninţare părintească: “Eu te-am făcut, eu te omor? Fă ce-ţi zic!“?

Bagă cineva mâna În foc că noul ministru de la Interne, care o fi el, nu va asculta de directivele lui Vanghelie de a da liber poliţiştilor chiar În ziua alegerilor? Sau că mult-trâmbiţatele camere de supraveghere din sediile de vot nu se vor strica peste noapte din cauza unui găinaţ de cioară?

M-am săturat de politicienii ăştia care mimează, În plină zi, În piaţa publică, c-ar fi mironosiţe virgine, naoptea dansează la bară Într-un bar de strip-tease.

Comments (2)

Leave a Reply