Atenţie, se Închid uşile…

Urmează staţia “26 de ani” cu peronul pe care parte vrei tu.

depression-main_Full

Am obosit. Mă simt precum o furnicuţă cu picioarele retezate care Încearcă să care În continuare grăunţe. În ţeastă, soda caustică mănâncă sfârâind din amintiri.  Porii prin care mai ieri simţeam că trăiesc, azi sunt tumefiaţi. Văd, dar nu Înţeleg. Noaptea visez draci care aşteaptă Înfometaţi să cad.

Azinoapte, la shaormerie, un cuplu cu zâmbetul pe buze Îşi Împărţea cartofii prăjiţi. Lângă ei un grup de ţigani spălaţi  râdeau În hohote cu gurile pline de mâncare. Eu Îi priveam, dorindu-mi parcă să trăiesc o secundă din viaţa lor.

Viaţa e o coroană de copac secular, iar eu nu ştiu pe ce crenguţă să merg. Cert e că azi stau pe un ciot. Privesc În jur şi nu Înţeleg…

Am strâns În mine atâtea lacrimi, amărăciuni, frustrări şi regrete Încât Într-o zi n-am să mă mai opresc din plâns…

9 comments

  1. gioghy says:

    I know the feeling. In aceeasi situatie suntem multi…robotei ai societatii care ne mananca pe dinauntru. Nu prea avem scapare, decat renuntand la o parte din vita noastra.

  2. meK says:

    Daca iÈ›i doreÈ™ti sa trăieÈ™ti o secunda din viata unui grup de ţigani spălaţi ce rad in hohote , atunci e clar … e grav !

  3. H8r says:

    hmm, midlife crisis la 26 de ani ? si eu sunt depresiv cateodata, dar nu cred ca am inca un midlife crisis, desi sunt trecut de 30 ..

  4. Denisa says:

    Nu-i midlife crisis, e obosită, pur şi simplu. Şi o omoară rutina, cred.
    Ia-ţi un concediu medical şi odihneşte-te măcar o săptămână, altfel o să-ţi fie tot mai greu.

  5. oscar says:

    ancone, cand te-am cunoscut eu pe tine acum 5-6-7 ani ca niaba mai stie cati sunt , erai atat de vesela , de plina de viata …ia incerca tu sa-ti aduci aminte…fii barbata :) asta e viata cu bune si rele n-ai ce-i face trebuie sa mergem mai departe , dar cu fruntea sus si nu te mai gandi ca te apasa ziua de munca, trezitul de dimineata sau mai stiu eu ce …:) astept un post in care sa-mi spui ca te simiti mai bine si esti pe crenguta care trebuie :)

  6. Plangi daca vrei. Dar capul sus, pieptul inainte! Musai. Mereu.

  7. iulia says:

    fa o lista cu tot ce iti place sa faci, apoi fixeaza-ti o ora de plecat de la serviciu. respecta ora si in fiecare zi bifeaza ceva de pe lista. te vei simti mai bine.
    ia-l pe bubu in brate, asculta-i torsul, jucati-va, intalneste-te cu oameni dragi si optimisti

  8. chrispg says:

    Nu am sa-ti recomand un link, ca nu e stilul meu, dar am copiat cateva randuri, care ar fi bine sa le urmezi, inainte de a “cadea” de tot:

    1. Fă o listă cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vieÈ›ii È™i care te-au Împiedicat să faci ceea ce iÈ›i doreai la un moment dat.

    2. Arunca lista la gunoi. Listele nu rezolva problemele. Doar accentuează frica.

    3. Fă o listă cu lucrurile pe care È›i-ai dori să le faci Înainte să mori.

    4. Arunca și lista asta.

    5. Uite-te În jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o lună È™i aruncă-l Într-o cutie. Mai priveÈ™te În jur È™i ia-l pe al doilea. Vezi ce a rămas È™i ia-l pe al treilea. Nu te opri până când nu ai În imediata ta apropiere doar lucrurile pe care le foloseÈ™ti des. De preferat zi de zi, săptămână de săptămână. (Când m-am mutat unde stau acum, cu ceva timp În urmă aveam impresia că sunt foarte multe lucruri de cărat È™i adunat È™i o să dureze enorm. Un sfert din ele le-am aruncat când le-am sortat.)

    6. TrăieÈ™te o zi fără telefon È™i internet. Pleacă la munte, la mare, oriunde È™i Închide tot ce Înseamnă aparat cu baterii sau fără. GândeÈ™te-te apoi cât de liber te-ai simÈ›it.

    7. Riscă. Fă lucrul de care te temi cel mai mult. Vei fi fericit.

    Incearca… dar daca te incalzeste cu ceva, si eu eram in aceeasi stare la 26 de ani… si era sa pierd TOT!!!

  9. dmariuss says:

    priveste jumatatea plina: abia la 26 de ani ai sentimentul asta (aproape sigur trecator), bine ca nu este la 22 de ani, sau, si mai rau, la 75 de ani, cand orice ai face, nu prea ai mai putea schimba mare lucru…
    eu sunt mai ciudat si pentru ca stiu ca asa o sa ma simt mereu in preajma zilei de nastere, imi caut de lucru astfel incat sa uit de “eveniment” si cateodata si reusesc.. ghinion cu rudele/prietenii care nu sunt la fel de ciudati si ma trezesc la realitate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *