Magia din ochii mei

Lumea doarme. Eu vreau să văd proiectate pe pereţii trişti ai camerei diapozitive cu desene. Vreau să rememorez momente şi trăiri păstrate adânc În cutiuţa ale cărei balamale au ruginit deja.

Mă dau rotundă, Însă singurele diapozitive de care Îmi mai amintesc sunt Martinică, Albă ca Zăpada, Scufia Roşie, deşi În dulapul magic erau cu zecile ambalate În cutiuţe albe cu scris auriu. N-am uitat Însă mirosul de plastic şi vopsea Încinsă care invada camera, perdelele maronii prin care abia trecea lumina şi frame-urile proiectate pe peretele cu picăţele pe care le consideram magice. Uneori, pe ascuns, le scoatem şi mă uitam la ele În faţa geamului…

Mică fiind, când eram Întrebată ce am să mă fac când am să fiu mare răspundeam vânzătoare. Asta am şi ajuns vânzătoare de vorbe, visuri şi nimicuri ambalate frumos. La botez, ursitoarele mi-au scos În cale pixul şi nu bani. Acum am În casă mai multe pixuri decât bani În buzunar. Bizar.