Category: Gânduri ofilite

  Mirosul de măr copt, de pepene galben, de dimineaţă brumată, de briză… mirosul propriei case. Mirosul este ca o busolă În timp. Învie amintiri sau Însemnează altele noi. Sunt lucruri pe care nu este nevoie să le vezi, ci doar să le miroşi. Zilele Însorite de primăvară sunt un amalgam de arome de verde,… Continue reading Miros, deci exist!

Pierdut echilibru. Îl declar nul. Ne Închidem În noi pentru a salva rămăşiţe de sentimente. Declaraţie de Sf. Valentin Dragul meu, Nu, nu te mai iubesc. Nici nu cred că te-am iubit vreodată. Inima mea nu tresare atunci când Îţi privesc pupilele dilatate, iar indiferenţa ta nu face altceva decât să roadă bază fragilă a… Continue reading Jurnal din viitor IV

„Roşu aprins colorează-mi tăcerea…”

Amintirile nu mor, ci trebuie doar să ştergi praful de pe ele… Da. Mă săturasem să stau În gazdă. Bucureştiul era pentru mine doar un oraş aglomerat, jegos şi monoton, iar şcoala era de-o plictiseală sfâşietoare. Fugeam acasă În fiecare joi doar ca să stau pe net până la 6 dimineaţa. Schimbarea s-a produs În… Continue reading Gânduri arhivate…

„Progresăm şi uităm să fim fericiţi… Îngropăm bucurii Într-o mare de biţi (…) Viaţa este viteză.. nu mai poţi să te-opreşti! (…) Cineva să oprească invazia de biti! Cineva să ne facă din nou fericiţi…” (Vama Veche- Fericire) De multe ori m-am Întrebat cum ar fi arăta viaţa noastră fără internet. Cu siguranţă nu aş… Continue reading Progresăm şi uităm să fim fericiţi…