Miros, deci exist!

4 CommentsGânduri ofilite

 

Mirosul de măr copt, de pepene galben, de dimineaţă brumată, de briză… mirosul propriei case.

Mirosul este ca o busolă În timp. Învie amintiri sau Însemnează altele noi. Sunt lucruri pe care nu este nevoie să le vezi, ci doar să le miroşi.

Zilele Însorite de primăvară sunt un amalgam de arome de verde, flori de cais şi de zarzăr. Vara miroase a vid fierbinte, În vreme ce toamna aduce cu ea o briză de mere coapte, struguri tăciunii şi depresie morbidă.

…

Read More

Jurnal din viitor IV

1 CommentGânduri ofilite

Pierdut echilibru. Îl declar nul. Ne Închidem În noi pentru a salva rămăşiţe de sentimente.
Declaraţie de Sf. Valentin

Dragul meu,

Nu, nu te mai iubesc. Nici nu cred că te-am iubit vreodată. Inima mea nu tresare atunci când Îţi privesc pupilele dilatate, iar indiferenţa ta nu face altceva decât să roadă bază fragilă a relaţiei noastre. Pentru mine ai fost un simplu colac de salvare care mă aducea pe linia de plutire, dar care nu reuşea să asaneze oceanul sărat al melancoliei care mă transforma Într-o celulă moartă.

Nu avem nimic În comun. Diferenţele nu ne fac mai speciali şi nici nu ne completează. Zile goale trec pe lângă mine fără să lase În urma lor nici măcar o amintire. Vieţile noastre sunt paralele… …

Read More

Gânduri arhivate…

3 CommentsGânduri ofilite

Amintirile nu mor, ci trebuie doar s㠺tergi praful de pe ele…

Da. Mă săturasem să stau În gazdă. Bucureştiul era pentru mine doar un oraş aglomerat, jegos şi monoton, iar şcoala era de-o plictiseală sfâşietoare. Fugeam acasă În fiecare joi doar ca să stau pe net până la 6 dimineaţa. Schimbarea s-a produs În momentul În care, răsfoind ziarele am dat peste un articol În care se vorbea despre un cămin din Regie. Partea cea mai bună era că te puteai caza acolo chiar dacă nu erai student la stat, doar student să fii. Am stat de vorbă 10 minute cu fetele de pe hol şi În doar 4 zile m-am mutat. Numai că după doar două zile de „cămin” am simţit că nu mă mai scald În lac, ci Într-un puţ fără fund. Nimerisem În cameră cu două „călugăriţe pârâcioase” pentru care ziua Începea la 6 dimineaţa şi se sfârşea la ora 10 fix. „Adică eu m-am mutat În cămin ca să mă bag la somn la ora 10?!” Asta era prea de tot! După aproximativ o lună administratorul a Înţeles că sunt mult prea energică pentru „molii” (aşa le poreclisem), astfel că…
…

Read More