O criminală făr’ de crimă

Vasele de sânge din zona tâmplei se Îngroaşă aproape grotesc, mişcările brutale ale inimii mimează o explozie intracostală, degetele mâinilor se Încleştează, iar ochii Înecaţi În atâta fiere refuză să mai focalizeze. Pe pista impulsului raţiunea, moralitatea, decenţa sau conştiinţa cad precum muştele, lăsând Învingător gândul “vreau să te omor”.

Ura. Un cuvânt atât de scurt pentru efectele majore pe care le generază. Urâm atât de tare sistemul, politica, birocraţia, şefii, ţiganii, bişniţarii, huliganii ori Steaua. Deseori urâm pentru că e la modă să fii “Gigă Contra”, rareori urâm Însă cu atâta patimă Încât am vrea ca situaţia să Înceteze. Sunt capabilă de crimă. Am realizat că sunt situaţii care m-ar determina să spun stop, să ucid.

Creierul ar ignora consecinţele: mâinile mânjite de sânge, apoi Încătuşate, declaraţiile În faţa epoleţilor, lacrimile care curg pe obrajii păliţi ai părinţilor În sala de judecată, carcera rece, cearşafurile mozolite, duşurile comune şi femeile neepilate. Sunt situaţii care pur şi simplu mă transformă dintr-un om raţional, Într-un nebun.

Lyssophobia, În traducere teama de a Înnebuni. Unii se tem de păianjeni, Întuneric, Înălţime sau spaţii Înguste, iar alţii se tem ca dimineaţă să nu se mai recunoscă În oglindă, să nu-şi mai regăsească eul, să ajungă nebuni. Mi-e teamă că mâine n-am să mai ştiu de mine, de tine, de voi, de ei, că am să fiu un corp ce mărşăluieşte fără un scop, că am să mă simt bărbat, că am să beau ţuică la litru şi am să fumez Carpaţi sau că n-am să-mi amintesc care este adresa propriului blog.

Cineva te aşteaptă!

Jurnal din viitor Un amalgam de mirosuri Înţepătoare mă trezeşte din amorţeală. Trag cu putere aer În piept. Miroase a fiare Încinse şi a gunoi fermentat. Din  creştetul capului se prelinge către pleoape un lichid vâscos. Mă scârbeşte. O doamnă la vreo 40 de ani cu părul creţ se holbează speriată la mine. Buzele-i subţiri

Botezul morţii

Pluteşte pe apa unei băltoace. Din când În când, paşii repezi o afundă În apă ca pe un copil În cristeliţă. S-a Îngălbenit de ciudă şi repetă Încontinuu că nu aşa-şi va da sfârşitul. Plouă mărunt şi rece. În jurul ei, sute de umbrele negre protejează călătorii de fiorii reci ai melancoliei tomnatice. Oamenii zgribuliţi

Vis de iarnă

Jurnal din viitor XVI Vreau să ne refugiem Într-o căsuţă de lemn aşezată pe o colină Înzăpezită. Să fim departe de forfota dezlănţuită de goana după false cadouri. Dimineaţa, când tu vei ieşi la tăiatul lemelor pentru foc, mă voi strecura În mica bucătărie şi voi prepara o omletă cu şuncă, iar ţuica fiartă o

Iubiri pierdute

Jurnal din viitor XV Ştii, totul s-a preschimbat În fiere. De la tu şi eu am devenit noi, pentru ca mai apoi să revenim la starea iniţială. Absenţa chipului tău oglindit În ochii mei mă omoară, exact la fel ca şi prezenţa ta. Îţi mai aduci aminte de fluturii mei din stomac parcă năuciţi de

Tu şi eu… şi-o lume virtuală

Jurnal din viitor XIV Becul din mijlocul tavanului mă sfidează constant. „Crezi ca dacă te stingi sistematic Îmi ştergi gândurile?”, Îl Întreb pe un ton zeflemitor. După laptele fierbinte Îndulcit cu linguri industriale pline cu miere, nici măcar agitaţia unui ţânţar nu mă mai poate enerva. Şi oricum, de unde ţânţar În mijlocul iernii? Printr-o