Categories
Gânduri consonante Gânduri futuriste Gânduri muiereşti

O criminală făr’ de crimă

Vasele de sânge din zona tâmplei se Îngroaşă aproape grotesc, mişcările brutale ale inimii mimează o explozie intracostală, degetele mâinilor se Încleştează, iar ochii Înecaţi În atâta fiere refuză să mai focalizeze. Pe pista impulsului raţiunea, moralitatea, decenţa sau conştiinţa cad precum muştele, lăsând Învingător gândul “vreau să te omor”.

palace-prison-steve-parrott

Ura. Un cuvânt atât de scurt pentru efectele majore pe care le generază. Urâm atât de tare sistemul, politica, birocraţia, şefii, ţiganii, bişniţarii, huliganii ori Steaua. Deseori urâm pentru că e la modă să fii “Gigă Contra”, rareori urâm Însă cu atâta patimă Încât am vrea ca situaţia să Înceteze. Sunt capabilă de crimă. Am realizat că sunt situaţii care m-ar determina să spun stop, să ucid.

Creierul ar ignora consecinţele: mâinile mânjite de sânge, apoi Încătuşate, declaraţiile În faţa epoleţilor, lacrimile care curg pe obrajii păliţi ai părinţilor În sala de judecată, carcera rece, cearşafurile mozolite, duşurile comune şi femeile neepilate. Sunt situaţii care pur şi simplu mă transformă dintr-un om raţional, Într-un nebun.

Lyssophobia, În traducere teama de a Înnebuni. Unii se tem de păianjeni, Întuneric, Înălţime sau spaţii Înguste, iar alţii se tem ca dimineaţă să nu se mai recunoscă În oglindă, să nu-şi mai regăsească eul, să ajungă nebuni. Mi-e teamă că mâine n-am să mai ştiu de mine, de tine, de voi, de ei, că am să fiu un corp ce mărşăluieşte fără un scop, că am să mă simt bărbat, că am să beau ţuică la litru şi am să fumez Carpaţi sau că n-am să-mi amintesc care este adresa propriului blog.

Categories
Gânduri futuriste

Partly Cloudy – PIXAR (super animaţie)

ir-leasing.ru

Categories
Gânduri futuriste

Cineva te aşteaptă!

Jurnal din viitor

Un amalgam de mirosuri Înţepătoare mă trezeşte din amorţeală. Trag cu putere aer În piept. Miroase a fiare Încinse şi a gunoi fermentat. Din  creştetul capului se prelinge către pleoape un lichid vâscos. Mă scârbeşte.

O doamnă la vreo 40 de ani cu părul creţ se holbează speriată la mine. Buzele-i subţiri se mişcă ameţitor de repede. Nu pot ţine pasul cu ele şi nici măcar nu mă pot concentra să aud ce spune. În jurul meu stropi mari de sânge completează tabloul mormanului de fiare care-mi Împunge cu putere corpul.

"La dracu, nu vreau să mor cu martori anonimii!" Încerc să Îndrug Tatăl Nostru, Însă pur şi simplu nu mi-l amintesc. "Căcat! Acum la greu mă dau bisericoasă?!" În jurul meu se stâng curioşii. Trei puştani filmează cu telefonul mobil. "Pizdele mamelor voastre! O să mă puneţi pe youtube şi timp de o zi filmuleţul În care Îmi dau duhul o să fie mai accesat ca Madonna În concert În România."

Va ajunge şi la ProTv unde se va redacta o ştire de genul<< Viaţă curmată În mod tragic! O tânără de 25 de ani a murit Într-un tragic accident rutier petrecut pe bulevardul Tineretului din Capitală. Viteza excesivă…>> Evident că nu vor rata ocazia să amintească de faptul că eram logodită şi vor sublinia apăsat că În acest an urma să mă căsătoresc, deşi nici măcar În gând nu plănuisem aşa ceva. Cu ocazia asta toate neamurile mă vor urÎ şi Îmi vor pune pe mormânt garoafe de plastic, ştiind că nu le-am invitat la nuntă. "Tragic!" Un reporter băgăcios va afla că am blog, a cărui adresă va fi scrisă mare pe ecran. În secunda doi blogul se va umple de RIP-urile puştanilor de 14 ani. "Şi mai tragic!"

Culmea e că niciodată nu m-am gândit cu ce mă voi Îmbrăca la Înmormântarea mea. Oare se mai poartă rochia de mireasă În cazul decedatelor virgine, pardon nemăritate? Şi cu libidinoşii de viermi ce mă fac? Nu vreau să mă savureze ca pe o prăjitură slinoasă.

În timp ce un boşorog de la descarcerare Încearcă să-mi scoată picioarele dintre fiare, o asistentă de pe salvare Îmi repetă Încontinuu că nu trebuie să adorm, Însă pentru o secundă mă văd la malul mării cu picioarele Îngropate În nisipul fierbinte. O zgâlţâitură puternică mă readuce În maşină. De data aceasta, un tânăr cu faţa lividă şi cu ochii de un verde prăzului Îmi şopteşte la ureche că trebuie să mă odihnesc, să Închid ochii şi să aştept. "În filme se spune "stay with me" şi nu "sleep well, băi dobitocule". Tânărul sesisează grimasa şi spune sec "Cineva te aşteaptă". Închid ochii fără să ripostez şi…

Jurnal din viitor

Ramona 17 august 2015

Categories
Gânduri futuriste

Iepurele gigant – Video haios

Categories
Gânduri consonante Gânduri futuriste

Botezul morţii

Pluteşte pe apa unei băltoace. Din când În când, paşii repezi o afundă În apă ca pe un copil În cristeliţă. S-a Îngălbenit de ciudă şi repetă Încontinuu că nu aşa-şi va da sfârşitul. Plouă mărunt şi rece. În jurul ei, sute de umbrele negre protejează călătorii de fiorii reci ai melancoliei tomnatice. Oamenii zgribuliţi Îşi strâng gulerele paltoanelor de parcă ar vrea să sufoce problemele zilnice. Toamnele ploiase aruncă nemiloase cu depresii În stânga şi În dreapta. Iar ea, o biată frunză, se zbate Într-o băltoacă pe trotuar…


Categories
Gânduri futuriste

Cea mai fericită zi a lunii

Jurnal din viitor

Cea mai fericită zi din lună nu e când Îţi spune că nu e Însărcinată, ci când intră salariul pe card. La Începutul zilei de salariu toţi angajaţii se foiesc de colo-colo şi se Întreabă unii pe alţii “Au intrat bani?”. Spiritele se calmează pe la prânz, când doar trei bărzăuni rămân de strajă În firmă. Restul angajaţilor Îngroaşă rândurile În faţa singurului bancomat amplasat În apropiere de sediu.

Te apropii sfios de ATM, ţinând bucata de plastic ca pe o cruciuliţă norocoasă. Ai auzit de la X că În firmă s-au făcut câteva măriri de salarii. Asta se vede şi de pe chipul unora care au apucat să butoneze aparatul. Introduci cardu, tastezi codul PIN şi selectezi opţiunea care-ţi sugerează discret valoarea ta În instituţie. Deşi eşti un tip firav, Încerci să te lăţeşti. Colega din spatele tău Încearcă să tragă cu ochiul. E bârfitoarea instituţiei. După opinia ei, dacă ai mărire Înseamnă că eşti protejatul lui Y, dacă n-ai Înseamnă că eşti un bou. Oricare ar fi suma afişată important e ca acum să te fereşti de spioană! Suma e ca cea de luna trecută. Felicitări, Îţi zici În sine, ai câştigat titlul de bou! Încerci să nu ai nicio reacţie, dar colţurile gurii lăsate În jos scot la iveală dezamăgirea amestecată cu scârbă. Cei 16 ochi te compătimesc. Te reÎntorci la muncă.

Teoretic salariul e confidenţial, practic Însă e cel mai mare subiect de bârfă. Incertitudinile şi eventualele confidenţe nu fac decât să Împartă angajaţii În mai multe bisericuţe.

În urmă cu un an, fostul coleg de muncă ţi-a atras atenţia să nu te angajezi În această firmă dacă nu poţi negocia salariul la un nivel cât mai Înalt. Dar nu, ţie ţi-a fost scârbă de tocmeală, iar acum ai rămas doar cu scârba faţă de cifrele mici.

Mircea 01.03.2009

Categories
Gânduri futuriste

Stresul dăunează grav sănătăţii

nowlook.jpg

Eu În partea stângă, Piticu În dreapta :))

Categories
Gânduri futuriste

Vis de iarnă

Jurnal din viitor XVI

Vreau să ne refugiem Într-o căsuţă de lemn aşezată pe o colină Înzăpezită. Să fim departe de forfota dezlănţuită de goana după false cadouri.

Dimineaţa, când tu vei ieşi la tăiatul lemelor pentru foc, mă voi strecura În mica bucătărie şi voi prepara o omletă cu şuncă, iar ţuica fiartă o voi Îndulci cu miere. Te voi muştrului atunci când vei aduce În casă lemne Învelite În zăpadă moale ce se scurge pe podeaua nelăcuită, creând o potecuţă către sobă. Rând pe rând voi şterge fiecare picătură de apă pentru ca În final, ajunsă În spatele tău să te cuprind În braţe. Cu un aer de profesor Îmi vei arăta cum se aşază lemnele În sobă şi cum se aprinde focul.

Încinşi de valurile calde emanate de cărbunii Înflăcăraţi, vom ieşi la derdeluş. Ademenindu-mă cu un sărut, Îmi vei vârÎ În sân un ţurloi, iar eu ofticată voi Încerca să te lovesc cu bulgări. Înduioşat de nebunia mea vei Înceta să te mai fereşti până cândo minge neregulată de zăpadă Îţi va lovi geaca de fâş. Într-o secundă mă vei cuprinde În braţele tale şi mă vei trânti În zăpadă. Ascunsă sub fular gura mea te va urÎ pentru ţurţurul ce se topeşte Între sâni, dar tu o vei Îmbuna cu un sărut.

Ajunşi acasă, voi arunca mănuşile ude pe soba fierbinte şi-ţi voi Întinde o cană de vin fiert cu scorţişoară, iar tu În vei dărui În schimb un ţurţur. În noapte, ne vom furişa sub plapuma groasă ca să croşetăm fantezii.

Anca, 25 decembrie 2007

Categories
Gânduri futuriste

Iubiri pierdute

Jurnal din viitor XV

Ştii, totul s-a preschimbat În fiere. De la tu şi eu am devenit noi, pentru ca mai apoi să revenim la starea iniţială. Absenţa chipului tău oglindit În ochii mei mă omoară, exact la fel ca şi prezenţa ta. Îţi mai aduci aminte de fluturii mei din stomac parcă năuciţi de lumina unui neon? Au murit digeraţi de sucul gastric. Ciondănirile sunt singurele momente care ne scot din monotonie, dar repeziciunea cu care se repetă tinde să le transforme În rutină. Viaţa noastă-i ca jocul LOTO – plătim să Însemnăm bilete, pe care mai apoi le aruncăm În gunoi. Tu noaptea visezi stele dezbrăcate, iar eu conştiincioasă le ascund goliciunea sub cearşafuri albe.

Îngropată de greutatea unui bolovan al indiferenţei, iubirea noastră s-a chircit.

Alexandra, 3 octombrie 2008

Categories
Gânduri futuriste

Tu şi eu… şi-o lume virtuală

Jurnal din viitor XIV

Becul din mijlocul tavanului mă sfidează constant. „Crezi ca dacă te stingi sistematic Îmi ştergi gândurile?”, Îl Întreb pe un ton zeflemitor. După laptele fierbinte Îndulcit cu linguri industriale pline cu miere, nici măcar agitaţia unui ţânţar nu mă mai poate enerva. Şi oricum, de unde ţânţar În mijlocul iernii? Printr-o mişcare sacadată, Îmi Întorc privirea asupra lui… „tu niciodată nu mă laşi la greu, nici măcar la o pană de curent.”

Vecinul de vizavi e un tip simpatic. Într-o seară ne-am Întâlnit la lift. Eram cu el. M-a felicitat pentru alegerea făcută şi scurt m-a Întrebat „cum e cu internetul”. Fâstâcită şi cu un nod În gât i-am răspuns că… nu e deloc. A scos un pix şi pe dosul unei cărţi de vizită a notat adresa şi parola lui de wireless. Se grăbea, aşa că a rămas să povestim la o cafea… şi Încă mai povestim… de câteva zile bune.

Rând pe rând electronicele casei prind suflu. Mai Întâi Încăpăţânatul bec care ştiu că Îşi doreşte să mă lase În beznă, iar mai apoi cu un huruit sec porneşte şi frigiderul. El Îmi zâmbeşte arătându-mi o limbuţă roşie, iar mai apoi drumul spre viaţa virtuală. Sigilez gândurile În jurnalul virtual şi schimb câteva vorbe cu oameni Împrăştiaţi În toată lumea. „Ai văzut? Doar somnul Îmi poate şterge gândurile” mă adresez becului, lăsându-l În beznă. Cele câteva minute petrecute În compania lui trec fulgerător, iar ceasul morocănos de pe televizor Îmi arată că e mult prea târziu pentru… orişice. Trag pătura pe mine şi mă afund În perna pufoasă.

Luminiţele lui colorate mă păzesc de fantome Închipuite şi Îngeri cu coarne. Deşi farurile maşinilor rostogolesc prin cameră siluete negre şi hidoase, huruitul lui sud Îmi dă siguranţă şi alungă singurătatea.  Când te uiţi mai atent la el, pare doar un copil fragil Îmbrăcat În haine colorate, şi cu toate acestea „mânuţele” lui te poartă Într-o lume nepalpabilă… o lume a gândurilor. El e Asus Eee PC.

Anca 15 decembrie 2007

1. Viaţa mea alături de el, ar arăta, În mare parte, cu povestea de mai sus.

2. Sloganurile propuse de mine sunt: Asus Eee PC – poşeta-l va iubi

sau

Dragule, nu e vina ta că nu-ţi mai acord atenţie… e doar Eee PC

Categories
Gânduri futuriste

Povestea lor – a pantofilor cu toc

Jurnal din viitor XIII

Aşteptau cuminţi un stăpân În spatele vitrinei atunci când i-am zărit pentru prima dată. Deşi păreau a fi perfecţi, nu aş fi vrut să-i cumpăr atunci… Încă Îmi Îngrijeam rănile lăsate de anteriorii. Cu toate acestea mi-am luat inima-n dinţi şi am deschis uşa imensului magazin.

Chiar dacă pentru o secundă ochii vânzătoarei au lucit a scepticism atunci când am cerut să-i probez, ulterior cu un zâmbet ipocrit mi i-a Întins. M-am ridicat de pe fotoliu şi m-am privit În oglindă. Îmi făceau picioarele suple, iar glezna mult mai definită. Atunci am zis – „Da, Îi iau” . Am zâmbit şi am părăsit magazinul.

În minte zeci de ţinute elegante se Învârteau În jurul noilor mei pantofi cu toc. Ajunsă acasă i-am pus pe birou şi am Început să-i privesc Îndelung. Erau perfecţi. Mâine urma să-i Încalţ pentru prima dată, aşa că de cu seară am ales o ţinută care să se asorteze cu ei. I-am aşezat În vestibul, am stins lumina şi m-am băgat În pat gândindu-mă la noua mea pereche te pantofi cu toc.

Dimineaţă am ieşit În grabă din casă. Visasem prea mult şi totul se Învârtise În jurul pantofilor pe care pur şi simplu nu puteam să-i mai descalţ, păreau alipiţi de picioarele mele. Şi cu toate acestea am ignorat sentimentul de teamă care mă mistuise toată noaptea.

N-a fost coleg din departament care să nu observe noua achiziţie, lăudându-mă de alegerea făcută. Însă la ora prânzului picioarele mele deveniseră grele şi dureroase, iar gleznele mele căpătaseră o culoare roşiatică. Deşi orice Încălţăminte nouă mă rodea la Început, nu credem că pantofii mei perfecţi Îmi puteau face una ca asta.

Descălţându-i În grabă m-am năpustit asupra duşului lăsând să curgă un jet rece peste rănile vechi şi acum iar sângerânde. I-am abandonat În anticameră şi am ales o ţinută la Întâmplare.

Pantofii tăiau În carne vie lăsând dâre de sânge să se prelingă uşor pe călcâie. Aşa că Întreaga zi mi-am ascuns picioarele sub birou. Îmi iubeam noii pantofi cu toc, Însă nu puteam să-i las să-mi distrugă picioarele.

Am Încercat numeroase leacuri băbeşti pentru a le diminua duritatea, dar până la urmă i-am trimis la cizmar… de unde, din păcate, au venit În aceeaşi stare.

Acum Îi privesc Îndelung cum stau aşezaţi În debara. I-aş Încălţa, dar mi-e frică. Vreau să renunţ la ei, dar sunt atât de frumoşi. Aş Încerca să le repar defectul, dar nu ştiu cum.

Încă Îi iubesc… Încă mă rănesc… aşa este iubirea…

Claudia 17 mai 2009

Categories
Gânduri futuriste

Ce-ţi trebuie ca s-o cucereşti