Bucureştiul, Înălbitor pentru trecut

Decolorăm mizerii de relaţii, bătăi preşcolare, corigenţe, restanţe, crize de personalitate, depresii postsexuale, beţii inconştiente, pentru ca mai apoi să ne aruncăm În vâltoarea vieţii, mimând la angajare visuri impersonale. Bucureştiul e locul perfect de albire a trecutului. E locul unde prostituatele din nordul ţării se angajează ca secretare, unde hoţii neprinşi devin negustori cinstiţi

Fericiri În doze mici

Fericiţi ar trebui să fie cei ale căror mâini alină suflete neÎnţelese Fericiţi ar trebui să fie cei ale căror mâini repară trupuri suferinde Fericiţi ar trebui să fie cei ale căror mâini salvează suflete izgonite Fericiţi ar trebui să fie cei ale căror mâini lucrează Împotriva cataclismelor Fericiţi ar trebui să fie etoro cei

Spectator În propria-mi viaţă

Lovim În moalele capului, tăiem În carne vie, călcăm În picioare orice stârpitură, roadem până la os, rupem În două idioţenii, iar seara ne retragem la cuib, mimând calmul, echilibrul şi diplomaţia. Spectator În propria-ţi viaţă. Sună absurd, nu? Am impresia Însă, că mulţi dintre noi suntem În postura asta. Câţi dintre noi sunt conştienţi