Într-o lume bolnavă, În sensul propriu al cuvântului, plină de criminali şi accidente de tot felul e bine ca sufletul să fie băgat Într-o cutie te conserve. Va fi mai bine atinci când nu ne vom mai ataşa de nimeni, nici măcar de noi Înşine.

*Oare cum mă voi simţi când, mamă fiind, voi descoperi că fiul meu a fost ucis de un consumator de droguri pentru banii cu care urma să-ţi ia o pungă de cipsuri la şcoală…
*Oare cum mă voi simţi atunci când, pe patul de spital, voi descoperi că nu mai am nicio şansă la fericire alături de cei pe care-i iubesc…
*Oare cum mă voi simţi atunci când, la căpătâiul lui, voi simţi că toată lumea din jurul meu se prăbuşeşte şi devine un nimic…
*Oare cum mă voi simţi atunci când, aproape de cei dragi, voi privi ultima licărire În ochii lor…

Oare… să ne renunţăm la umanitarism?

Comments (6)

  1. evilpenguin

    Nu, nu va fi mai bine cand nu ne vom mai atasa de nimeni. Nu pot, nu vreau sa cred ca vom renunta la cel mai frumos lucru din toate cate ne fac oameni. Ranile se vindeca in timp si incet, incet, reusim sa iesim din cochilia in care ne retragem, sangerand, dupa fiecare esec, dupa fiecare deziluzie. Si ariciul se face ghem in caz de pericol, dar ghem nici macar el nu poate trai.

  2. notimportant

    eu cred ca ne nastem sau nu cu aceasta capacitate. faptul ca mai dobandim pe parcurs o anumita indiferenta, fabricam putin zid imprejurul sentimentelor, inseamna intr-adevar ceva, dar nu putem face toti asta.. :)

  3. notimportant

    ah, si inca ceva. nu incerca sa fii ceea ce nu esti.nu incerca sa te schimbi. de cele mai multe ori iese nasol.

Leave a Reply