Fericiri În doze mici

Fericiţi ar trebui să fie cei ale căror mâini alină suflete neÎnţelese Fericiţi ar trebui să fie cei ale căror mâini repară trupuri suferinde Fericiţi ar trebui să fie cei ale căror mâini salvează suflete izgonite Fericiţi ar trebui să fie cei ale căror mâini lucrează Împotriva cataclismelor Fericiţi ar trebui să fie etoro cei

Spectator În propria-mi viaţă

Lovim În moalele capului, tăiem În carne vie, călcăm În picioare orice stârpitură, roadem până la os, rupem În două idioţenii, iar seara ne retragem la cuib, mimând calmul, echilibrul şi diplomaţia. Spectator În propria-ţi viaţă. Sună absurd, nu? Am impresia Însă, că mulţi dintre noi suntem În postura asta. Câţi dintre noi sunt conştienţi

Vagabonţeala mioritică

Bucureştiul nu este un oraş urât, ci este unul hidos precum un vagabond Încălţat cu adidaşi rupţi, dar de marcă. Cu pantalonii rupţi În fund, oraşul rânjeşte de după geamurile zoioase la trecătorii care-i calcă În capcanele din asfalt. Oraşul Îmi provoacă o greaţă mai pronunţată  decât mirosul de ciorbă de burtă. În unele zile,

Ba p-a mă-tii

mensclub24 Şpagă la medic, şpagă la poliţist, şpagă la funcţionar, spagă la judecător, şpagă la examen, şpagă la control… România e ţara spăgilor, unde dacă nu scoţi bani din buzunar să cinsteşti pe terchea-berchea rămâi În curul gol. Spui schimbare, spui “Hâc! Eu cu şini votez la toamnă?”. Greşit! Toţi se uită la alegeri ca