Jurnal din viitor VII (povestioara imaginară)

În urmă cu ceva vreme am fost ridicată de pe raftul din supermarket şi pusă Într-un coş de cumpărături alături de multe alte mărunţişuri. Nu ştiu exact cum să definesc starea care mă cuprinsese atunci. Era un sentiment de bucurie amestecat cu stropi de teamă şi neÎncredere. Pe de o parte eram bucuroasă pentru că părăseam acel loc aglomerat, dar rece, iar pe de cealaltă parte era frica de necunoscut şi teama de a nu-mi putea face treaba corect.

Odată cu trecerea timpului am constatat că viaţa mea de cârpă de bucătărie se derula Într-un ritm normal. Stăteam la loc de cinste, agăţată de cuiul de deasupra chiuvetei. Eram folosită numai la lucruri delicate, până Într-o bună zi În care o mână plină de grăsime s-a şters nemilos pe ţesătura mea imaculată. De atunci zilele au devenit din ce În ce mai… jegoase. Zilnic degete pline de sos tomat de peşte, grăsime de la cartofii prăjiţi sau muştar se ştergeau pe mine.

După scurt timp am ajuns să şterg resturile de pe masa, iar “casa” mea s-a mutat Într-un colţ, pe jos, alături de sticle cu ulei, oţei şi cutii cu detergent şi sare. În acel moment am simţit cum frica Începe să mă cuprindă. Niciodată nu mi-am imaginat că aş putea ajunge o simplă cârpă de şters pe jos. Zilnic priveam nostalgică agăţătoarea goală de deasupra chiuvetei. Îmi vroiam atât de mult locul de cinste Înapoi, Însă ceea ce am făcut a fost doar să mă resemnez.

Într-o zi fosta mea “casă” a fost ocupată de o altă cârpă de bucătărie. Ochii mei priveau revoltaţi la frumuseţea ei. Acela era locul meu şi nu era deloc corect ca cineva să mi-l fure. Am Început să mă Întreb dacă nu cumva eu eram cea vinovată pentru că nu-mi făceam treaba aşa cum trebuie. Mii de Întrebări fără răspuns s-au derulat În capul meu. Mă simţeam jignită şi singură…

Numai că… după scurt timp stăpânul meu şi-a dat seama că eu eram cea mai bună cârpă de bucătărie de pe piaţă şi că reuşeam să mă ridic la standardele lui. Atunci a Început reciclarea mea…. Deşi, În ultima perioadă, am fost spălată În repetate rânduri cu litri de clor, petele de noroi nu au ieşit, În schimb ţesătura mi s-a deteriorat.

Se vede că nu mai eşti mulţumit de mine. Îmi pare rău, dar nu mai pot fi aceeaşi cârpă cu ţesătura imaculată şi nici nu mai pot face faţă pretenţiilor tale. Oricând mă aştept să fiu aruncată la gunoi.
O cârpă de bucătărie

MORALA O cârpă albă nu va mai fi niciodată curată după ce ai spălat cu ea pe jos

Jurnal din viitor VI

Jurnal din viitor V

Jurnal din viitor IV

Jurnal din viitor III

Jurnal din viitor II

Jurnal din viitor I

 

Comments (4)

  1. Pai o carpa e o carpa. Da e diferenta intre una curata si una murdara, dar conceptul e acelasi.

    Ar trebui sa te vezi ca un bibelou. Poate el te vede carpa pt ca tu te vezi carpa.

  2. Acru

    Tulburator blogul tau, mai ales la ore d’astea supermatinale…

Leave a Reply