Băsescu: “Nu am fost un elev model, am Învăţat ce mi-a plăcutâ€â€¦ „Dar, aţi văzut unde am ajuns?”
În mentalitatea românilor jobul este un lucru cu care e musai să te mândreşti. Fie că discuţi cu persoane noi, fie că e vorba doar de o conversaţie telefonică, locul de muncă Îţi deschide sau Închide multe uşi.
După terminarea studiilor, alegerea locului de muncă devine un lucru complicat, mai ales atunci când te gândeşti că pregătirea lui te-a costat aproape un sfert din viaţă.
În cercurile de prieteni eşti mult mai apreciat dacă ai o funcţie de conducere Într-o companie, fie ea şi „no nameâ€, sau dacă ai un post mărunt, Însă, Într-o companie cu renume. De asemenea, nici remuneraţia primită nu este trecută cu vederea. Şi dacă materia şcolară nu a fost pe placul tău sau, pur şi simplu, soarta nu a fost de partea ta, atunci trebuie să te aştepţi la un strop de ironie şi marginalizare din partea cercului În care te Învârţi.
În plus, nu eşti singurul care se mândreşte cu jobul tău. Succesul pe care Îl ai este motiv de…
mândrie şi pentru părinţii, neamurile şi chiar pentru amici tăi. Părinţii nu scapă niciodată şansa de a preciza, În discuţiile cu vechile cunoştinţe sau neamuri, unde te-ai angajat, pe ce post sau ce salariu ai.
Şi la urma urmei, au şi de ce să se mândrească. Şcoala la care te-au trimis a fost cea mai bună, meditaţiile pe care le făceai săptămânal le micşorau semnificativ bugetul, iar preocupările extraşcolare presupuneau deplasări de kilometri buni. Chiar dacă viaţa ta de elev nu a presupus asemenea eforturi, părinţii tăi sunt convinşi că succesul tău li se datorează Întru totul.
Reuşita o atingem doar pentru latura noastră psihică sau pentru a ne aduce valoare În ochii celor care ne privesc?
Mulţumesc părinţilor mei pentru că au Înţeles că jobul este locul de unde se scot bani şi… atât, pentru că nu trebuie să le demonstrez nimic şi pentru că se mândresc cu mine doar pentru că sunt copilul lor.
Am fost un elev mediocru (spre bun), aşa că sper să ajung şi eu preşedinte :D
kNox
ovidiu