Munceşte, bă, la tine acasă!

„Frate, frate, dar brânza-i pe bani”

Iaca, am ajuns şi noi europeni. După ce ne-au Înjurat o bucată bună de timp, făcându-ne În toate felurile, de la „sidoşi” şi jegoşi, până la ignoranţi şi săraci ai Europei, presa internaţională ne-a urat, În primele zile ale acestui an, numai de bine.

„Numai de bine” ne-au urat şi statele care au decis să limiteze accesul cetăţenilor români pe piaţa forţei de muncă. Şi la urma urmei, cu cine să te pui? Băsescu a Încercat să oblige Marea Britanie să renunţe la aceste restricţii, ameninţând fioros (sau sfios): „Dacă voi nu ne vreţi, nici noi nu vă vrem!”. Discursul preşedintelui României a rămas, Însă, fără nici un răspuns din partea oficialilor prin ale căror vene curge sânge albastru.

Totul s-a transformat În circ atunci când…

Femeia ( o ) marfă!?

Reviste, site-uri, reclame…
Aceste piedestaluri sunt destinate doar femeilor perfecte. Se face Înconjurul feţei, sânilor, taliei şi posteriorului şi se alege forma perfectă (90-60-90). De asemenea, lângă postamente se dau sfaturi irefutabile, care te ajută să-ţi găseşti perechea potrivită, care ajunge să te agreseze fizic, să slăbeşti 20 de kilograme În 5 minute şi să faci sex perfect, deşi eşti virgină.


Topmodele, actriţe, cântăreţe…

În general au peste 1.75, iar kilogramele nu urcă peste numărul norocos, 55. Pentru această specie a omenirii curele de slăbire sunt „literă de lege” şi susţin cu Înverşunare idealul de femeie „uscată” prin promovarea consumului În cantităţi industriale a verdeţurilor şi a apei plate, dar şi angajarea În cel mai profitabil sector: mersul la sală.


Pantaloni pai, pantofi cu bot rotund…
Sunt câţiva oameni care se strâng Într-o seară, la băutură, ca să hotărască ce hidoşenii vom pune pe noi În sezonul viitor. Dacă…

…pentru că asta merităm…

M-am săturat de toţi jurnaliştii (mai mult sau mai puţin…) din România care se dau cu capul de gard pentru că Uniunea Europeană a Început să trântească uşa În nas muncitorilor români. Aşa si? Poate că Marea Britanie pur simplu n-are chef să-şi umple străzile de fuste largi şi viu colorate, de pălării uriaşe şi de mirosuri greu de descris, Într-un cuvânt de ţigani Împuţiţi. Şi chiar nu Înţeleg de ce ne ofticăm atunci când citim presa internaţională care ne caracterizează ca fiind nişte cerşători, aurolaci, drogaţi, criminali şi traficanţi de persoane. Eu asta văd zilnic la TV sau atunci când ies pe străzile Capitalei. Mai mult, un document secret al Guvernului de la Londra, publicat de „The Sun” la Începutul lunii, arată că bandele de români comit În jur 85% din infracţiunile financiare din Marea Britanie şi avertizează că “noi recruţi vor sosi după aderarea României la UE”. Degeaba 15% dintre românii plecaţi În Marea Britanie lucrează legal dacă peste 85% ne fac ţara de râs.

Şi la urma urmei, cine e vinovat de situaţia asta?
Eu, tu şi cei care…

Pe vremea mea…

„Pe vremea mea statul era cel care se preocupa de viaţa unui tânăr. Îi găsea o slujbă, o casă şi Îi punea la dispoziţie tot ce avea nevoie. A fost aşa de bine pe vremea lui răposatu’, aveam bani grămadă”, ar spune un adept al comunismului, trecut de mult de floarea tinereţii.

Păi da „tovarăşe” statul te „premia” cu una bucată cutie de chibrit, nu conta etajul, oricum apa rece nu urca până la tine, iar de apă caldă ce să mai vorbim, era ca şi inexistentă. Aveai bani grămadă dar nu aveai ce să faci cu ei. Cumpărai jumătate de pâine iar carnea se „căţăra” pe masă o dată pe an, la cumpăna dintre ani. Şi libertatea ta unde era? Scuză-mă tovarăşe, libertatea nu conta, atâta vreme cât aveai o casă neÎncălzită şi plină de kitsch-uri, aveai un serviciu de rahat iar stomacul tău ghiorăia În continuu… A fost bine pe vremea lui „Ceaşcă” nu-i aşa? Aşa că n-aveţi decât să mergeţi la Cimitirul Ghencea să-i plângeţi pe soţii Ceauşescu!

Aţi trăit ca nişte cobai, care-şi iau zilnic doza de dobitocie. Niciodată nu aţi avut curajul să…

Discuţii „inteligente” cu vecinii: Când fac „pipi” se aude!

De abia ajunsesem acasă, evident „ruptă” de oboseală, când cineva În bate la uşă (doamne ajută, bine că nu am sonerie). Deschid uşa şi iar dau nară În nară cu „scumpa mea vecinică” Însoţită de o domnişoară În capot cu un mare prosop În cap. Eu În cei 7 ani petrecuţi lângă fusta mamei am Învăţat că niciodată nu ieşi din casă În pijamale sau cu prosopul În cap, dar pesemne că pe această domnişoară nu a avut cine să o Înveţe. Şi cum pe mine mă buşeşte râsul din orice m-am abţinut eu cât am putut, dar până la urmă am izbucnit În râs. Într-un final n-am liniştit… şi am purtat o discuţie „inteligentă” cu cele două „doamne” venite la uşa mea să se plângă de faptul că fac duş şi noaptea la ora 12 şi dimineaţa la ora 6 şi jumătate. Marele colac peste mica zburătoare, numită pupăză, a venit În momentul În care mi s-a reproşat că atunci când fac „pipi” se aude. Ei bine la asta n-am mai rezistat şi am Început să…

E trendy să te audă lumea că ţi-e foame de mori!?

Loc: KFC Piaţa Romană, Bucureşti
Ora: cu aproximaţie 18
Cu cine: iubitul meu
Subiect de discuţie: un cârd de gâsculiţe agitate

După mai bine de 9 ore de stat la muncă cu ochii „beliţi” În calculator am hotărât de comun acord să mâncăm la KFC (chiar dacă nu prea-mi surâdea ideea). Deşi eram lihnită de foame mă Înarmasem cu multă răbdare ştiind că e mai greu de găsit o masă la fumători, numai că spre norocul nostru am găsit un loc. Totul a decurs normal până când a apărut la orizont un cârd de gâsculiţe, machiate, Îmbrăcate de discotecă şi foarte odihnite. Ce-i drept, În sinea mea, eram un pic invidioasă. Ce bine e să stai să o freci toată ziua. Numai că atunci când am auzit-o pe una dintre ele, un cartof mi-a alunecat pe gât, probabil că s-a speriat mititelul. „Da faţă, nu e masă la fumători, dar mi-e o foame de moooor. Auzi fată, mi-e foame de mooor!!!” Toate ca toate, dar măi „fată” tu ai frecat-o toată ziua şi…