Decizii arborescente


Anual mii de secunde se scurg laolaltă cu miile de decizii luate, iar combinaţiile dintre ele dau mii de posibilităţi pentru a te transforma Într-un alt om. Trăim Într-o lume a deciziilor.

Te-ai Întrebat vreodată cum ar fi arătat viaţa ta dacă la un moment dat nu ai fi luat acea decizie? Nu vorbesc aici de regrete, ci de o decizie luată Într-o singură secundă şi, deşi efemeră, a reuşit să-ţi Întoarcă viaţa la 360 de grade. De atunci eşti alt om, mănânci diferit, locuieşti În altă casă, priorităţile sunt altele, ai alte vise şi…

Pe de altă parte nu pot nega faptul că şi deciziile altora te „călăuzesc”prin viaţă. Şi cu toate acestea tind să cred că noi suntem singurii responsabili de ceea ce suntem astăzi.

Migrarea creierelor

Omenirea se Învârte În jurul banilor şi totul se reduce la bani. Dacă nu ai reuşit să prinzi măcar o geană din „ochiul dracului”, atunci Îţi faci bocceluţa şi pleci În lume să-ţi cauţi bucata ta de noroc.

Fiecare ţară cu căpşunarii ei.

Cu gândul la reuşită renunţă la casă, familie şi prieteni şi se transformă În imigranţi. Lasă În urma lor familii incomplete, copii În grija bunicilor şi a vecinilor şi forţă de muncă insuficientă pentru ţara lor. Odată ce au prins rădăcini acolo au grijă ca aproape tot câştigul să-l trimită la „ai lui”. Sumele mari de bani trimise de imigranţi reuşesc să ridice economia ţării În care au copilărit. Între timp, „adoptatul”…

Imagini şocante ce ne taie răsuflarea…

Cu televizorul am prostit poporul (lumea)!

Întâmplările cotidiene Îşi pun amprenta asupra echilibrului şi personalităţii noastre. Unele evenimente ne marcheze existenţa pentru totdeauna. Sunt perioade ale vieţii În care anumite episoade reuşesc să dărâme, Într-o singură secundă, stabilitatea lăuntrică.

Executarea lui Saddam Hussein văzută prin ochii copiilor.

Efectele difuzării la ore de maximă audienţă a execuţiei fostului lider irakian au Început să prindă contur. Deşi multe televiziuni internaţionale au cenzurat imaginile violente, la doar o săptămână de la execuţia lui Saddam Hussein, trei copii au fost găsiţi spânzuraţi, În aceleaşi condiţii În care a fost ucis şi fostul lider irakian.

Imaginile şocante care…

UE, altoieşte-ne şi la turism!

Ne place atât de mult să vizităm alte ţări, dar nu şi pe a noastră…

Dacă un străin m-ar ruga să-i descriu România, cu siguranţă aş ezita câteva minute bune. Cum arată ţara În care trăiesc? E săracă, murdară, plină de cerşetori, prostituate, mormane de gunoi, clădiri dărăpănate, gropi pe bulevarde şi autostrăzi…? Sau e frumoasă? Ce putem/ puteţi vedea În propria mea ţară?

Într-o parte sunt ei, românii, care vor să plătească cât mai puţini bani pentru câteva clipe de relaxare, iar de cealaltă parte sunt cei care lucrează În domeniul turismului şi care vor ca Într-o singură zi să facă averi pentru tot anul. Într-o parte suntem noi, românii de rând, care nici măcar nu reuşim să păstrăm intacte frumuseţile naturale ale României, iar de cealaltă parte sunt…

România, sora mai mică a Spaniei

Dacă În urmă cu câţiva ani presa internaţională Înjura aproape zilnic miile de români care Îţi căutau norocul pe străzile din Italia, Spania sau Marea Britanie, În scurt timp presa autohtonă va avea noi subiecte de dezbătut.

Încă nu mi-au ieşit din cap poveştile (adevărate) despre românii (numai În buletin) care Îţi amplasau corturile pe orice petic de verdeaţă, despre cei care acaparau băncile parcurilor, sau despre cei care, pur şi simplu, dormeau sub cerul liber, rugându-se: „Dă Doamne să nu plouă În noapte asta”. Au plecat cu o geantă de rafie plină ochi de boarfe ca să-ţi facă şi ei „un rost”. Unii au reuşit, alţii au mai Încercat şi doar câţiva s-au Întors acasă cu coada Între picioare. Şi-au lăsat familia În ţară şi fugit peste graniţe ca să mărească veniturile. Muncesc de dimineaţa până seara doar ca să trimită În ţară bani pentru „acela micu’”, pentru o casă, o maşină şi un trai decent.

În scurt timp, Româna va afla pe pielea ei cum e să fie „cotropită” de…

România cu valorile şi uscăturile ei

Uite că a trecut şi aderarea, şi vorba aia nu ne-a durut deloc.
Graniţele ţi se deschid doar dacă arăţi „boletinul”. Multe state vechi membre ale Uniunii Europene au deschis piaţa muncii pentru imigranţii din Bulgaria şi România care vor dori să lucreze (cinstit) pe teritoriul statului respectiv. O adevărată mană cerească pentru cei care locuiesc deja pe alte meleaguri, dar şi pentru cei care vor să părăsească ţara pentru un trai mai bun. Cu ce păşeşte România pe alte meleaguri? Cu ei, cei nu se dau Înlături de la prea multă muncă, dar şi cu cei care reuşesc să se fofileze şi să ne facă naţia de râs.

„Nu, că aici nu mă cunoaşte nimeni”. Românul acţionează În funcţie de ruşinea pe care o are faţă de cei din jurul lui. Mentalitatea Învechită e cea care ne strică pe noi.

Om fi noi harnici, descurcăreţi şi isteţi, dar nu la noi În ţară. O româncă nu poate avea…

„Dosul” şi România

La cumpăna dintre ani am intrat pe uşa din dos a marii familii europene şi ne-am aşezat timizi la masa lor, pe un scaun şubred aşezat În cel mai Îndepărtat colţ al blocului comunitar.

Ca să-i impresionăm ne-am pus pe noi haine de gală cu Însemnele Uniunii Europene, am cumpărat tone de artificii şi ne-am apucat de petrecut.  Şi cum o singură dată păşim pe pământ european, Capitala nu putea avea o singură petrecere de aderare la Uniunea Europeană, aşa că autorităţile noaste au avut minunata idee de a organiza două revelioane În pieţe amplasate la doar câteva sute de metri distanţă una de cealaltă. Marile petreceri organizate În pieţe Înseamnă bani aruncaţi pe scenă, strigători la microfon (cântăreţi), artificii etc., asta În condiţiile În care, din câte am văzut, noi suntem săraci lipiţi. Dar, vorba aia: „O singură dată aderăm la Uniunea Europeană”, aşa că Guvernul şi Primăria au băgat labele adânc şi fără mustrări de conştiinţă În bugetul statul, şi aşa sărăcit de labe Înfometate.

Şi pentru ce toate aceste? Pentru…

Generaţia de sacrificiu

Astăzi nu ne mai urăm clasicul „La Mulţi Ani!” ci: „Să ne auzim cu bine În UE”.

Nu-mi place deloc acest entuziasm al românilor cu privire la aderarea României la Uniunea Europeană . La fel de fericiţi am fost şi când l-am dat jos pe Ceauşescu. În anii ce-au urmat căderii comunismului nu am dus-o prea bine (vorbesc aici despre cei care nu s-au băgat să fure, din principiu, de frică…). Deşi inflaţia era În floare, salariile de abia Îmboboceau. Nici acum nu o ducem prea bine, şi aici nu vorbesc despre salariul meu sau al tău, ci despre cel al căror au trecut de vârsta tinereţii. Pensionarii Îşi fac un Împrumut la bancă de 100 sau 200 de lei numai ca să pună şi ei ceva pe masa de Crăciun şi pe cea de Revelion.

Deşi autorităţile noastre au subliniat că după aderarea Românei la Uniunea Europeană nu va curge la robinet lapte şi miere, românii tind să creadă că din 1 ianuarie 2007 totul se va schimba În bine. Sunt sigură că…

Proşti, dar buni


Mâinile ei s-au scorojit de la atâta detergent de spălat vase şi mobilă, părul lui miroase a ceapă prăjită şi a carne fiartă, hainele lui sunt pătate de var şi vopsea, unghiile ei sunt precum cireşele verzi mâncate deja de viermi… În doar două cuvinte – muncile de jos.

Cei mai mulţi dintre noi privesc aceste slujbe de undeva de sus, de foarte sus. Poate că de cele mai multe ori suntem Îndreptăţiţi să-i tratăm astfel, având În vedere atitudinea lor mult diferită faţă de a noastră – elevaţii. Dar oare te-ai gândit că fără această categorie de oameni tu n-ai avea o casă zugrăvită, căldură În calorifer şi mâncare de la fast food?

Nu putem Înţelegem cum un om refuză să aibă o viaţă mai bună, o slujbă respectată şi mai bine plătită.

În clasa a cincea, În prima oră de curs, diriginta ne-a zis pe un ton sec că România are nevoie şi de gunoieri nu numai de directori şi a subliniat că depinde doar de noi. A avut dreptate… doar parţial.

Ca să vrei ceva mai mult de la viaţă ai nevoie de..

Bătaia-i ruptă din rai!?

Violenţa asupra femeilor, o problemă de mentalitate!?

„Bătaia-i ruptă din rai!” Eu am preferat să ard raiul.

„Intri În casă. Arunci cu nonşalanţă cheile pe dulap. Aprinzi luminile dai drumul la TV şi te apuci să scormoneşti prin frigider. Mănânci liniştit, iar vasele murdare le arunci În chiuvetă. Te tolăneşti pe fotoliul din faţa TV-ului cu telecomanda În mână şi cauţi ceva care să-ţi capteze atenţia. Auzi un zgomot ciudat şi te reÎntorci la canalul anterior. Nu, nu s-a auzit aici. Te ridici şi te duci În bucătărie crezând că paharul din chiuvetă s-a răsturnat peste vasele nespălate. Nu, nici el nu este. E chiar aşa cum l-ai lăsat. Un nou zgomot. Te reÎntorci În faţa televizorului iei telecomanda şi-l dai pe mute. „Ciuleşti” urechile. Vecinii de sus iar se ceartă. Auzi cum sticlele se sparg de gresie. Urlete şi mobilă care scârţâie pe parchet. Pui mâna pe telefon şi Îţi spui că de data ţi-a ajuns. Formezi la 112… Pui receptorul jos Înainte ca apelul să se fi iniţiat. Îţi reaminteşti că scandalul de sus nu e problema ta. Te arunci În pat şi dai televizorul mai tare, mai tare. Cu toate astea, scandalul de sus se aude În continuare, poate că e doar În mintea ta. Dai drumul la calculator şi deschizi winamp-ul. Selectezi muzica favorită şi Îţi pui căştile. Deschizi câteva site-uri şi te apuci să citeşti. După jumătate de oră luminiţele ce se reflectă În geam Îţi captează atenţia. Te ridici din faţa calculatorului şi te uiţi pe geam. În faţa blocului sunt parcate o maşină a poliţiei şi o salvare. Pe scară se aud foşnete şi şuşoteli. Cu paşi hotărâţi te duci către uşa apartamentului. Îţi propteşti palmele pe lemnul rece şi priveşti pe vizor. Aglomeraţie la etajul superior. Îţi iei inima-n dinţi Învârţi cheia din uşă şi ieşi. Dai nas În nas cu vecina de vizavi care te pune rapid la curent: „Bărbat-su o omorât-o cu bătaia.” Un gusta amar ţi se prelinge pe gât. Te ia ameţeala şi Îţi vine să vomiţi. Deschizi uşa apartamentului În grabă şi o trânteşti după tine. Te sprijini de lemnul rece iar picioarele ţi se Înmoaie şi aluneci uşor până pe gresia din hol…telefonul… De ce ai Închis Înainte să vorbeşti. Te simţi vinovat. Puteai salva o viaţă şi n-ai făcut-o!”

 Statisticile oficiale prezintă o Românie În care violenţa asupra femeilor este „la ea acasă”, iar această casă, din păcate, se măreşte. Mai grav e că statisticile neoficiale arată o Românie plină de bărbaţi pentru care femeia trebuie bătută preventiv… Da, statistici neoficiale pentru că…

Dobitocia se clădeşte În familie

„7.20. Intri În clasă. Ora de curs a Început În urmă cu 20 de minute. Spui << Neaţa >> şi te Îndrepţi calm spre fundul clasei. Arunci rucsacul pe bancă şi te Întorci cu paşi hotărâţi către catedră. Cu un ton nervos Îi ceri „dobitocului de profesor” să-ţi motiveze absenţa. Te iei În „gură cu el” pentru că refuză să deschidă catalogul şi pentru că Încearcă să-ţi explice că ora de curs Începe la 7.00 nu la 7.20. Îl Înjuri ţi-l ameninţi că-l dai cu capul de tablă. Într-un final problema ta se rezolvă, iar absenţa se Încercuieşte. Te reÎntorci În bancă scoţi telefonul mobil bagi căştile În urechi şi dai drumul la radio. După câteva minute profesorul vine la tine şi te roagă frumos să scoţi căştile. Te ridici brusc. Îl Împingi şi-l Înjuri de toate neamurile, după care părăseşti sala În grabă.”

„6.50. Intri În clasă. Îţi scoţi caietul, cartea şi pixul. Pălăvrăgeşti un pic cu colegii de clasă. La 7.00 te aşezi În bancă şi aştepţi În linişte profesorul. Se face 7.10 şi el nu mai vine. La 7.30 cineva Încearcă să deschidă uşa. Profu’. Vrea să zică << Bună dimineaţa >> dar nu-i iese. Se clatină pe picioare şi ai impresia că Într-un moment se va prăbuşi. Într-un final ajunge la catedră. Nici azi nu a luat catalogul din cancelarie. E mort de beat. Te Întrebi cum dracu a ajuns În halul acesta aşa de dimineaţă. Ora de matematică a rămas În coadă de peşte… Închizi cartea şi te pregăteşti pentru următoarea oră.”

Oare aşa arată şcoala românească? Îmi place să cred că nu, dar pe internet sunt filmuleţe care arată cum dascălii sunt umiliţi de elevi şi pun pariu că nu sunt regizate!

Astăzi profesorii nu mai sunt priviţi cu respect şi nici nu mai reprezintă un model pentru tinerii Învăţăcei….

Ca o paralelă, dacă eu m-aş duce Într-o zi la serviciu şi l-aş Împinge şi Înjura pe şeful meu, În secunda imediat următoare directorul instituţiei În care lucrez mi-ar desface contractul de muncă, la fel s-ar Întâmpla şi În cazul În care m-aş duce beată.

„Prof-ule, dute-n p*** mea!”
Violenţa din şcoală Începe cu…