Botezul morţii

Pluteşte pe apa unei băltoace. Din când În când, paşii repezi o afundă În apă ca pe un copil În cristeliţă. S-a Îngălbenit de ciudă şi repetă Încontinuu că nu aşa-şi va da sfârşitul. Plouă mărunt şi rece. În jurul ei, sute de umbrele negre protejează călătorii de fiorii reci ai melancoliei tomnatice. Oamenii zgribuliţi