Gustul fericirilor alterate

Ambalăm visuri, despachetăm planuri, Împletim succese, Îngropăm eşecuri, ardem dezamăgiri… Fericirea nu e un bob de mazăre ce se rostogoleşte În farfurie, când să-l Înşfaci cu furculiţa o tuleşte. Как приготовить бетон

Ne-am obişnuit să gustăm din felia de tort a fericirii doar atunci când suntem promovaţi sau la mărire de salariu. Ne-am obişnuit cu pereţii albi ai monotoniei şi cu wc-uri confortabile. Ne-am obişnuit să executăm fără a gândim nici măcar o secundă ceea ce ni s-a ordonat. Am uitat să respirăm cu sufletul.

M-am trezit din monotonie Într-o viaţă aproape goală. Într-o viaţă În care cei din jurul meu vorbesc Încontinuu şi nu fac nimic din ceea ce promit. Într-o viaţă În care esenţa s-a pierdut – nu ştim cine suntem, dar ştim ce vrem– bani, mulţi bani, munţi de bani, oceane de bani…

Banii nu aduc fericirea, ci doar confortul. Oare eşti fericit când ai doar confort? Bag mâna În foc că nu. Oare ajungi În pragul depresiei fără confort? Oamenii de la ţară sunt fericiţi chiar dacă au wc În curte şi fac baie la lighean, nu?

Am auzit zilele trecute la radio că britanicele dau cariera pe cratiţă. Înclin să cred că e doar un semn al normalităţii. Cine are nevoie de o casă cu 3 etaje când copilul lui trage cu gloanţe În colegii de clasă? Cine are nevoie de piscină când copilul lui se droghează deşi are abia 7 ani. Cui Îi trebuie şofer la scară când cina e de fapt o pizza comandată telefonic?

Oare fericirea pică din cer sau trebuie să o cauţi? Şi la urma urmei ce e fericirea?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *