Necrofagii de partaj

Sunt În stare să-şi ia şi gâtul pentru cana ciobită pe fund şi pentru cele şase farfurii primite ca pomană.  Sunt neamurile care, cu mortul urcat pe masă, vin să-şi ia ceea ce cred că li se cuvine. kahovka-service.ru

2001-01-07

Necrofagii de partaj sunt neamurile pe care le surprinzi la priveghi cum scotocesc prin sertarele defunctului, În căutarea unor lucruri care le-ar putea fi vreodată de folos În casă. Nici măcar mirosul de hoit şi de lumânări arse nu le taie din apetitul cotrobăitului În căutarea aurului de sub saltea.

În cele din urmă, Îşi vor Împărţi faţa de masă din celofan găurită pe toate părţile, televizorul care de ani buni e pe post de suport al unui imens bibelou cu gâşte, covoarele din iută, scaunele prinse În cuie şi furculiţe Între zimţii cărora stau depuse straturi de grăsime.

Le vor Înduioşa pe neamurile realmente Îndurerate, care nici nu observă cum din casă Încep să disparădiferite lucruri, cu poveşti imaginare despre cât de importanţi au fost ei În viaţa defunctului şi cât de mult l-au ajutat. Vor ajunge să se certe amarnic pe actele casei şi pe cele ale terenurilor şi vor sfârşi alăturate grupului de bocitoare, În speranţa ca ceilalţi să cedeze. Şi toate au se petrec În jurul mortului urcat pe masă.

Surprinzătoare-i România, nu?

Rugaciunea celor stresati

*Doamne, da-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba si curajul de le schimba pe acelea pe care nu le accept.
*Da-mi intelepciunea de a ascunde bine cadavrele celor pe care i-am omorit azi fiindca m-au scos foarte tare din sarite.
*Ajuta-ma sa fiu atent la bataturile picioarelor pe care calc azi, fiindca ar putea fi legate de fundurile pe care trebuie sa le pup miine.
*Ajuta-ma sa dau 100% din ce-i mai bun in mine la serviciu dupa cum urmeaza: luni 12% , marti 23%, miercuri 40% , joi 20% si vineri 5%.

Si, Doamne, cind am o zi cu adevarat proasta la serviciu si cei din jur ma enerveaza ingrozitor, te rog, ajuta-ma sa-mi amintesc ca, phentermine online pentru a ma incrunta, trebuie sa folosesc 42 de muschi, pe cind, ca sa pot ridica degetul mijlociu de la mina folosesc numai 4. AMIN!

Văzut la

Prăjeala litorală

plajavisualcage.ru

Pe burtă cu sutienul desfăcut şi cu slipul tras până spre despicătură; pe spate cu mâinile Întinse să se bronzeze şi subsiorile, cu picioarele desfăcute să bată soarele şi-n Întuneric şi cu sutienul suflecat doar pe sfârcuri.

Nu ne-am schimbat cu nimic faţă de acum 20 de ani. Vrem să ne Întoarcem de la mare bronzaţi şi pe cerul gurii, ca să vadă vecinii sau colegii de muncă cât de potenţi financiar suntem de ne-am permis un concediu sau un weekend la mare, În plin sezon.

Stăm pe plajă, cearşaf lângă cearşaf, atât de aproape unii de alţii Încât ne vedem şi firele de păr ratate la epilat. Ne ardem mai ceva ca micii pe jar, după care ne ungem cu iaurt rece şi cu ochii cât cepele ne minunăm cum acesta se brânzeşte pe noi. Nu contează că peste câteva zile vom urla mai ceva ca o gravidă la naştere “Mi se cojeşte nasul”, important e ca de la mare să ne Întoarcem tăciune sau rac, ca să vadă vecinu’ unde-am fost.

Opoziţia şi datul cu tesla-n coaie

Olteanu ori e prost ori asta-i impune partidul să spună. La un post de TV vorbeşte despre programul Prima Casă. Evident susţine că puterea face un căcat din acest program. Ce %#”@ a făcut peneliştii pentru populaţie?! NIMIC!

Avem (familia) un salariu care ne permite să ne Încadrăm la un credit ipotecar, Însă În vecii vecilor nu vom reuşi să strângem 25% din valoarea imobilului, aşa cum solicit băncile, În condiţiile În care pe chirie dăm 350 de euro lunar.

În concluzie hai să nu ne dăm cu tesla-n coaie că aşa m-aş putea plânge şi eu că programul ANL, cel pentru IMM, pentru ce dracu mai sunt programe nu mă vizează În mod direct.

Dacă vă Întrebaţi de ce nu am mai scris pe blog sunt acupată cu mii de calcule de câţi bani am nevoie pentru finisarea unei locuinţe, dacă apartamentul pe care vreau să-l iau e cea mai bună variantă sau nu. Mii şi mii de calcule :( Ce să-i faci dacă m-am măritat din dragoste şi nici măcar o mătuşă Tamara n-am :)) Cică termopanele sunt În preţ :P

Miriapodul din online

Fiecare blog are miriapodul sau miriapodele sale, după caz… Ä‚sta-i al meu.

ochelaristo

Miriapodul din online este o specie În continuă expansiune. Migrează din real cu repeziciune concomitent cu scăderea preţurilor la computere şi tinde să populeze În mod excesiv locurile de socializare.

Fără creier şi coloană vertebrală, miriapodele se Înfăşoară şi desfăşoară aşa cum ştiu ele mai bine, agăţându-se În mod libidinos prin mesaje de genul "sugi p***", "sa te f**", "esti un prost", "matai curva", bagamias p*** În mata" (toate cu sic!).

Miriapodele nu sunt conştiente de Înfăţişarea lor şi de cele multe ori Încearcă să imite leii , evident fără pic de succes. Au bemveu În garajul vilei, stau În centrul municipiilor şi poartă haine de firmă, şi chiar dacă n-au toate astea tot se laudă.

Sunt uşor de reperat deoarece Întotdeauna stâlcesc limba autohtonă , demonstrând că Învăţământul obligatoriu nu e chiar pentru toată lumea.

Voi aveţi miriapode pe la voi şi dacă da cum le trataţi? Cu spam, delete, vorbă bună?

UPDATE: Maddame Îi Împarte pe categorii pe comentatorii pe blog

Cuib de viespi cu viziune feminină

REMEMBER august 2007

:)) Nu m-am schimbat deloc!

Feministe până-n mărul ascuns al lui Adam, ne declarăm Învinse În faţa oricărei perechi de pantofi . Luptăm pentru independenţă, Însă obiceiul de a merge la toaletă Însoţite de o persoană de sex feminin Încă persistă. Strigăm egalitate În faţa bărbaţilor, dar etajerele din baie ne sunt rezervate În totalitate.

Chibzuitoare În privinţa banilor atunci când partenerul este de faţă, devenim risipitoare la prima şedinţă de shopping cu fetele . Ore Întregi căutăm prin magazine ţinute perfecte, Însă obosite de atâta alergătură ajungem să cumpărăm la nimereală , evident haine cu preţuri exagerate. Admirăm vestimentaţia scumpă, deşi n-are nici piper şi nici sare şi considerăm de prost gust hainele de chilipir .

Admiratoare Înfocate ale lui Bell (sau Meucci), Îi folosim invenţia până când factura detaliată atinge grosimea sulului de hârtie igienică . Vorbim mult, Însă nu spunem nimic, dar negăm cu vehemenţa proverbul „Vorba multă, sărăcia omului”.

Pisicoase şi linguşitoare transformăm dorinţele În realitate. Cu bluze din material uşor prin care se zăresc sfârcuri ţepene , profităm de slăbiciunea sexuală a bărbaţilor pentru a ne atrage Încă un aliat de partea noastră. Ne dăm cu tone de creme pe piele şi avem pretenţia ca după aceea să fim sărutate cu pasiune pe Întreg corpul, de parcă bărbaţii ar saliva după gustul de parafină, glicerină sau chiar lanolină (o substanţă grasă obţinută prin prelucrarea lânii brute de oi).

Deşi instinctul matern este pus pe „hold on”, ne dorim cu Înverşunare o pisică pufoasă şi… eventual roz. În faţa partenerului de viaţă ne transformăm În buricul pământului care trebuie pupat şi alintat Încontinuu…

O relaţie maturizată

– cei doi vorbesc destul de rar. Oricum n-au ce să-şi mai spună, iar activitatea la birou cu siguranţă nu e subiect de novelă!

– treburile casnice se Împart la doi, se Înmulţesc cu trei, se scad câte patru şi În final se lasă pentru a doua zi. Oricum amândoi petrec mai mult timp la muncă decât acasă, deci care-i baiul?

– nu au planuri de căsătorie pentru că n-au chef să-şi revadă toate neamurile de la Adam şi Eva Încoace. Şi oricum niciunul nu vrea să renunţe la numele lui de familie pe motiv că e sarcină de serviciu  sau orgoliu de nedepăşit.

– În weekend se uită la filmele pe care le-au văzut În tinereţe. Au impresia că retrăiesc timpurile de atunci . Cu siguranţă au probleme cu capul.

– fac sex din ce În ce mai rar, dar au Întrebări de genul…

Vezi video!! :P

Ghiolbanul de autostradă

Ghiolbanul de autostradă este o specie relativ nouă. A apărut În ţara noastră concomitent cu sporirea mânăriilor asupra bugetului de stat, a şpăgilor primite pentru a facilita te mir ce serviciu considerat moca doar la vârful Guvernului sau prin fofilarea În faţa dărilor către stat. Evident e că ghiolbanul nu-şi putea permite un autoturism cu o herghelie sub capotă doar din salariul de bugetar sau din profitul venit de la chioşcul din colţul străzii În care vinde Always, Love Plus, Cola sau Kent.

Cea mai nouă specie de ghiolban vine Însă din Spania şi Italia, unde din salariul de muncitor pe şantier şi-a cumpărat un bemveu la a zecea mână. S-a chinuit trei ani prin barăci, unde a dormit alături de colegii de macara cărora le puţeau picioarele , a dormit pe o saltea cu cocoloaşe, a mâncat pateu cu iaurt şi toate acestea pentru ca Într-o zi, când se va Întoarce În România, să fie şi el ghiolban de autostradă.

Această specie Îşi face cel mai bine simţită prezenţa atunci când ajunge pe cele două bucăţi de drum unde se circula legal cu până la 130 de kilometri la oră. Viteză considerată Însă mult prea mică şi de nebăgat În seamă de ghiolbanii cu herghelia sub capotă, mai ales că ei sunt oamenii importanţi, iar preţioşii Întotdeauna se grăbesc undeva.

Semi-ghiolbanul de autostradă Începe să-ţi dea flash-uri când este la jumătate de kilometru În spatele tău ca să fie sigur că şoseaua, devenită pe moment proprietate personală, va fi liberă până la destinaţie. Se transformă Însă În ghiolban cu normă Întreagă atunci când din diferite motive nu poţi trece pe prima bandă. Atunci Începe să-ţi dea flash-uri În mod insistent, te claxonează, mai-mai că-l şi auzi cum te Înjură de toţi vii şi morţii .

Între timp ghiolbanul, care are un creier cât o boabă de fasole , se va posta la mai puţin de doi metri de maşina ta, Încercând astfel să te intimideze ca să schimbi rapid banda. Sunt absolut convinsă că ghiolbanul a fost repetent la fizică , dar a trecut după ce mă-sa şi tac-su i-au umflat contul bancar al profesoarei. Altfel nu-mi explic de ce ghiolbanii nu ştiu că dacă vrei să treci pe banda a doua, unde se circulă În medie cu 90 de kilometri la oră, trebuie ca mai Întâi să apeşi frâna şi apoi să virezi. Şi cum să pui frână când ghiolbanu’ are lipit piciorul pe acceleraţie, iar creierul lui cârâie Încercând să găsească Înjurături noi ?

În specia asta mai intră şi ghiolbanul inconştient care vorbeşte la telefon, care depăşeşte pe banda de urgenţă sau care se opreşte să se pişe pe câmp.

Dragii mei, ghiolbanul de autostradă ar putea deveni o specie pe cale de dispariţie asta doar dacă poliţiştii ar scoate capul din cochilia de melc nu numai atunci când iau şpagă , iar legea ne-ar lua În seamă atunci când i-am pârÎ fără remuşcări pe aceşti nesimţiţi, care de cele mai multe ori ne pun viaţa În pericol.

Femeile de carieră, nişte flegme insipide

Lipsa Îndemânării În bucătărie a femeii devenită peste noapte de carieră a ajuns să aibă statut de virtute.

N-am conştientizat până acum că statul la cratiţa a devenit peste noapte un lucru demodat şi că acum este super-mega-extra cool să te lauzi că nu eşti În stare să fierbi două ouă sau să prăjeşti nişte cartofi. Aşadar, doamne fereşte să spui cuiva că ştii să găteşti că-ţi flegmează pe frunte o ştampilă cu statutul de gospodină care Între ciorbă şi felul doi se uită la telenovele.

Încerc totuşi să-mi imaginez o situaţia dificilă În care o domnişoară se uită la cele două ouă şi nu este sigură ce trebuie să facă cu ele. Căcat! Le speli, pui apă În ibric şi le arunci acolo. Şi cu cartofii e la fel de simplu. De fapt totul este simplu, evident asta doar dacă nu sunt scoase din creieraşul de carieră de piatră tot felul de scuze penibile.

Cel mai des aud că gătitul este pierdere de timp . Ştiu, din acelaşi motiv au gătit şi bunicele şi mamele noastre. Şi tot d-aia când mâncăm te mir ce fel de mâncare Într-un restaurant exclamăm cu ochii umeziţi "E ca la mama acasă". Uite acuşi sar nepriceputele la cratiţă să spună că dacă e la restaurant ca la mama acasă de ce să mai gătească. Eh, egoismul e mare, nu-i aşa. Da’ copilul pe care o să-l proiectaţi ce o să zică, hă?

Blogosfera, În mare parte, o adunătură de ipocriţi

Nu ştiam că Ion Dolănescu are atâţia fani printre tinerii bloggeri şi twitter-işti . Spun asta pentru că am văzut că multă lume a sărit ba pe blog, ba pe twitter să deplângă moartea interpretului. Ba mai mult, unii au ţinut să ne arate sau să ne reamintească, asta după caz, ce cânta Dolănescu.

Pe mine nu mă impresionează deloc mesaje de tip "RIP Dolăescu" şi mai mult nu Înţeleg cui sunt adresate acestea. Eu ştiam că, de regulă, c ondoleanţe se prezintă familiei , rudelor şi prietenilor decedatului, iar În acest caz chiar nu se pune problema.

Pentru mine faptul că Dolănescu a murit e echivalent cu faptul că În Braşov o babă de 93 de ani a murit În somn sau că un tânăr de 35 de ani a murit Într-un accident de maşină În drum spre Oradea. Nu trebuie să-mi reamintiţi că mama natură nu m-a Înzestrat cu prea mult bun simţ , dar măcar a fost generoasă la capitolul sinceritate.

Da’ dacă sunteţi voi mai deştepţi puteţi să-mi explicaţi mecanismul RIP-urilor de pe bloguri şi de pe twitter :D