-
13Feb
-
08Feb
-
20Nov
Îi vedem la colţ de stradă. Profesia lor porneşte întotdeauna de la hainele pe care le poartă, iar aici regula e clară: haina face pe om.
Fie că sunt stridente, puse una peste alta fără nici o logică, dar care scot în evidenţă forme care nu pot fi trecute uşor cu vederea, fie că sunt roase, murdare sau lăbărţate, aceste haine reuşesc să-ţi capteze atenţia. Şi în plus, nu e foarte greu de ghicit ce „profesie†se ascunde sub mormanul de haine: două categorii huiduite de societate – prostituatele şi cerşetorii.
Deşi nu agreăm astfel de „slujbe ruşinoase†bani pe care-i băgăm în buzunarul acestora îi încurajează să meargă mai departe. Şi cum fiecare afacere are un anumit plan de bătaie, cerşetorii au învăţat că cele mai bănoase zone sunt cele din jurul bisericilor sau a cimitirelor, în vreme ce prostituatele se aciuează pe lângă poduri sau pe centuri.
Mai nou astfel de „slujbe†au ajuns să se practice ÅŸi în centru Capitalei sub nasul ÅŸi stricta supraveghere a poliÅ£iÅŸtilor. La urma urmei de ce să nu dea ÅŸi ei o…
-
19Nov
Un oraş amorţit, mut şi trist.
“Vălenii sunt de fapt de deal ÅŸi nu de munte.” Nicolae LabiÅŸ
DeÅŸi oraÅŸul în care am locuit mai bine de 18 ani se numeÅŸte Vălenii de Munte el nu se află în creierul munÅ£ilor, aÅŸa cum numele lui dă de înÅ£eles, ci este înconjurat doar de dealuri abrupte ÅŸi de păduri „stufoaseâ€.
Cu o populaţie ce abia sare de 13 mii de persoane pot spune că acest oraş este unul mic, liniştit şi foarte curat (ei bine se poate). Şi cu toate astea, astăzi mi s-a părut mai gri şi mai sărac ca niciodată: vitrine goale, străzi pustii, maşini care gonesc pe bulevardul rece şi case în beznă.
De fiecare dată când ajung în Vălenii de Munte …
-
18Nov
„Mulţumesc†şi „Mă scuzaţi†sunt două expresii care, de obicei, îţi deschid mult mai uşor uşile din fată. Trebuie doar să poţi să le rosteşti!
Pentru cei mai mulţi bucureşteni (pentru că doar pe ei am început să-i cunosc) „mulţumesc†şi „mă scuzaţi†sunt două expresii care nu merită rostite într-o societate ca aceasta. Buzele lor rămân încătuşate atunci când cineva îi serveşte cu ceva sau atunci când, din greşeala sau nu, îl ating (toate formele din DEX) pe cel de lângă.
Poate că mulţi dintre noi nu înţelegem de ce trebuie să cedăm locul din autobuz unei persoane mai învârstă sau unei mame cu copil în braţe. Totuşi facem acest sacrificiu, chiar dacă suntem obosiţi sau dacă avem bagaje grele. Numai că scârba prinde viaţă atunci când cel căruia i-am cedat locul se aşază liniştit şi începe să privească pe geam. De abia atunci înţelegi că nu ar fi trebuit să faci asta pentru o persoană lipsită de bun simţ pentru care cuvântul „mulţumesc†nu a intrat în vocabular. Şi cred că în următoarea zi, când o persoană ca cea de sus te va ţinti cu o privire încruntată care-ţi transmite „Puştiule, eşti un nesimţit că stai pe locul meu†te vei gândi o fracţiune de secundă dacă să te ridici sau nu, iar în următoarea secundă îţi vei întoarce privirea către geam…
La metrou este întotdeauna…
