Neputinţă. O combinaţie de doar 9 litere pentru un sentiment ce te aruncă în barca disperării. Şi dacă ai fost vreodată în situaţia să nu ştii încotro s-o apuci, atunci vorbim aceeaşi limbă.
În aceeaşi limbă putem vorbi şi despre Daniel. În urmă cu 8 luni a aflat că va fi tată, peste 4 luni că are leucemie, ceva mai recent că nu are un donator compatibil în familie. Atunci i s-a zis sec că viaţa sa are un preţ: 150.000 de euro, bani necesari pentru o intervenţie în străinătate.
Ca vârstă, ne despart câţiva mărunţi ani, ca trăiri ne despart milioane.
I-am întâlnit pe Daniel, pe soţia sa, Raluca şi pe Vlad, copilul încă nenăscut, în urmă cu o săptămână. Ştiam că nu vor arăta ca-n poze, dar ochii, ochii erau aceeaşi, poate un pic mai plânşi. Să-i vezi la masă, îngrijoraţi, debusolaţi, aproape copleşiţi de situaţie, dar ţinându-se de mână a fost momentul în care noi, fetele aflate la masă, ne-am muşcat buzele şi am înghiţit bărbăteşte viitoarele lacrimi.
Eu încă mai înghit lacrimi, poate că ăsta este şi motivul pentru care am tot amânat să scriu aici.
O treime de viaţă
În acest moment, Daniel a strâns, în urma donaţiilor voastre sau ale altora puţin peste o treime din suma estimată că i-ar trebui transplantului.
Azi au fost activate şi două numere de telefon cu suprataxă:
0900 900 110 unde puteţi dona 10 euro
0900 900 115 unde puteţi dona 5 euro
Numerele pot fi utilizate doar din reţeaua ROMTELECOM.
Azi vă cer însă să căutaţi înăuntrul vostru, să spuneţi “Doamne fereşte”, chiar dacă sunteţi atei şi să donaţi. Ştiu că sună exagerat şi poate că astfel de lucruri nu se zic, dar credeţi-mă suntem ultima lui şansă…
Lupta cu timpul
Cineva spunea la un moment dat că statul este cel mai prost administrator. Este atât de prost încât, deşi am contribuit la nenorocitul ăla de buget, în momente critice, statul are plăcerea sadică de a ridica din umeri şi a spune: “nu sunt bani” sau “stai să analizăm dosare”, ca mai apoi să-ţi spună că lipsesc parafe, asta în timp ce suferindul zace pe targă.
Daniel nu e un caz singular. Sunt mulţi români care suferă de leucemie şi nu au un donator în familie. Şi toţi primesc aceeaşi veste: viaţa lor costă 150.000 de mii de euro. Astfel de cazuri ar putea fi rezolvate şi în România, dar asta nu azi.
100 de ani pentru normalitate?
În urma unei campanii derulate de PROTV, România a cedat şi a tocmit Registrul Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem. Ministerul Sănătăţii s-a spălat pe mâini, iar povestea s-a oprit aici. În prezent, în baza de date sunt înscrise 761 de persoane. Asta înseamnă că, în medie, 6 persoane s-au înscris zilnic în această bază. Probabilitatea ca un bolnav de leucemie să găsească un donator compatibil este, în cazurile bune, de 1 la 200.000 şi merge până la 1 la un milion pentru cazurile mai complicate.
Dacă ritmul de înscriere în registru va rămâne la stadiul de 6 persoane pe zi, România va avea un program derulabil, de 200.000 de români în baza de date, abia peste 91 ani. Speranţa autorităţilor pare să stea însă în conectarea României la registrul internaţional, ce cuprinde 13 milioane de potenţiali donatori.
Faptul că pe site-ul ministerului la capitolul noutăţi numele programului este scris greşit îmi demonstrează „dorinţa” autorităţilor ca acest program să meargă.
Între timp, cei care au neşansa de a face leucemie şi de a nu avea în familie un donator compatibil 100% primesc vestea că viaţa lor are un preţ: 150.000 de mii de euro, bani necesari pentru operarea lor în străinătate. Trei sferturi dintre ei sunt condamnaţi la moarte, pentru ca fondurile acordate de Ministerul Sănătăţii pentru intervenţii care nu pot fi făcute în România sunt limitate.
Atât de limitate încât un ministrul interimar al Sănătăţii a introdus, la finele anului trecut, un sistem de departajare şi prioritizare a cazurilor care necesită intervenţii chirurgicale peste graniţe. Înţeleg de fapt că autorităţile consideră că viaţa unora dintre suferinzi nu va fi niciodată pe lista denumită sec „prioritate”.
Acolo am aflat că dacă eşti pensionar, iar costurile intervenţiei depăşesc 150.000 de euro faci cât o ceapă degerată pentru guvernanţi, mai concret nu ai nicio şansă la viaţă.
![20080101_ynthon[1]-hat-down_01.psd-20090731-153741](http://farm5.static.flickr.com/4012/4378156569_385feb82e6_o.jpg)
