Direcţionează 2% către GIA

celine bags canada goose Ştiu, cârcotaşii ar zice că nu are sens, că sunt prea multe animale abandonate, că trebuie să le omorâm. Eu cred că trebuie să le iubim şi că fiecare animăluţ trebuie să aibă o familie iubitoare În care să doarmă cu burta În sus. Lămâie girează pentru asociaţia GIA, iar eu o cred pe cuvânt.

Datele GIA mai jos:

Asociatia GIA – Group Initiative for Animals
Cod fiscal 22002126
Cont RO69 BTRL 0640 1205 E803 48XX

Bubu nu mai e…

canada goose Mi-e atât de greu să vorbesc despre el la trecut… A plecat În raiul pisicuţelor cu o parte din mine… “de ce” şi dacă” Îmi invadează gândurile… iar casa e atât de goală fără el…

Râmân amintiri frumoase – dormea lângă perna mea; când veneam de la serviciu era În faţa uşii cu burta În sus şi aştepta să fie mângâiat; torcea În părul meu cu lăbuţele; Îmi rodea degetele şi… mă iubea enorm… ne iubeam enorm.

Bubu a fost tot ce m-aş fi putut dori de la un pisic…era “ubitul meu mic”…

Rămân poze şi filmuleţe.

Îmi e şi Îmi va fi atât de dor de el… dar acum doare atât de tare…


P1080443

DSCF7953

celine bags DSCF7980

Minuni made in Timişoara

Recunosc, oraşul nu m-a dat pe spate. Poate că ieşise din iarnă un pic cam răvăşit sau poate că am avut neşansa de a ajunge pe nişte străduţe mai puţin Îngrijite.

dancing-queen-kitten

Timişorenii, ei au fost cei care m-au dat pe spate.  Eu cred că au ţinut morţiş să arate Capitalei că şi ei au o baghetă magică pe care o scot din buzunar la nevoie. Datorită lor În contul lui Daniel vor mai intra 20.000 de lei, bani strânşi În urma licitaţiei, şi Încă 1300 de euro din donaţii. Nebuloasa şi Tomata spun pe larg cine şi ce, iar Piticu cum.

Tot la Timişoara am dat şi peste cei mai primitori oameni- Marieta şi Niki. Nişte timişoreni extraordinari care au primit cu braţele deschise nişte străini: 4 zâne şi-un zân. Vă spun doar că ne-au răsfăţat pe toţi de numa’. Le mulţumesc şi celor două pisici ale familiei, Blachi şi Zoe, care, deşi păreau deranjate de prezenţa noastră, nu ne-au linşat cu gheruţele :P

De menţionat şi Blue Air că au fost drăguţi şi au dat zânelor leftere bilete mai ieftine.

PS: În câteva zile o să mai avem de Îmbrăţişat o minune, pe Vlăduţ :D

Aici sunt banii dumneavoastră!

Spor pentru refacerea de după concediu, spor de xerox, spor de penibilitate, spor de stres, spor pentru folosirea calculatorului, indemnizatie pentru ziua de naştere sau indemnizaţie pentru

dcln101l ţinuta decentă. Sunt câteva exemple de sporuri pe care bugetarii le-au primit până acum o lună. Înţeleg că nu le mai primesc, altfel nu-mi explic de ce mulţi dintre ei se comportă precum boabele de porumb Într-un tuci Încins.

Eu lucrez În weekenduri, de sărbători legale, câte 12 zile de muncă Încontinuu, Încep munca prea dimineaţă sau rămân la muncă până târziu În noapte, ore considerate de condul muncii ca ore de noapte, şi ghici ce?! NU AM ABSOLUT NICIUN SPOR! Aş putea să mă pisicesc prostesc şi să Întreb “Da’ de ceeee. Cu ce-am greşit?”

Blonda din guvern, doamna Udrea, a zis o vorbă de duh zilele astea: “După cu ştiţi, la stat mai mult se şomează decât se lucrează!”

Tot respectul!

20080101_ynthon[1]-hat-down_01.psd-20090731-153741

Datorită VOUÄ‚ Daniel Răduţă a plecat În Italia la operaţie. Urmează analize, transplant şi recuperare.

Nu vă ascund că după prima discuţie cu Diana, Ruxa, Anca, Mika, Oana, Irina, eu şi cu Piticu am avut Îndoieli că banii, cei 150.000 de euro, se vor stânge, şi cel mai important că se vor stânge la timp. Credeam atunci că omenia stă ascunsă undeva În spatele crizei. M-am Înşelat. Nu s-a stâns chiar toată suma, dar promisiuni sunt.

VOI (aici ar trebui să fie sute de nume şi linkuri) aţi arătat că Într-o Românie plină de indiferenţă, minciună, promisiuni deşarte, dezamăgiri, durere şi suferinţă Încă mai aveţi puterea să mişcaţi munţii din loc. VOI şi nu cei pe care-i plătim să facă asta.

Îl aşteptăm pe Daniel acasă. Ne-a promis că atunci când se va face bine vom merge la un concert al Sorinei Enea, cea care vineri a cântat pentru el, În lipsa lui.

Continue reading →

Când viaţa are un preţ: 150.000 de euro

Neputinţă. O combinaţie de doar 9 litere pentru un sentiment ce te aruncă În barca disperării. Şi dacă ai fost vreodată În situaţia să nu ştii Încotro s-o apuci, atunci vorbim aceeaşi limbă.

În aceeaşi limbă putem vorbi şi despre Daniel. În urmă cu 8 luni a aflat că va fi tată, peste 4 luni că are leucemie, ceva mai recent că nu are un donator compatibil În familie. Atunci i s-a zis sec că viaţa sa are un preţ: 150.000 de euro, bani necesari pentru o intervenţie În străinătate.

Ca vârstă, ne despart câţiva mărunţi ani, ca trăiri ne despart milioane.

I-am Întâlnit pe Daniel, pe soţia sa, Raluca şi pe Vlad, copilul Încă nenăscut, În urmă cu o săptămână.  Ştiam că nu vor arăta ca-n poze, dar ochii, ochii erau aceeaşi, poate un pic mai plânşi. Să-i vezi la masă, Îngrijoraţi, debusolaţi, aproape copleşiţi de situaţie, dar ţinându-se de mână a fost momentul În care noi, fetele aflate la masă, ne-am muşcat buzele şi am Înghiţit bărbăteşte viitoarele lacrimi.

Eu Încă mai Înghit lacrimi, poate că ăsta este şi motivul pentru care am tot amânat să scriu aici.

O treime de viaţă

În acest moment, Daniel a strâns, În urma donaţiilor voastre sau ale altora puţin peste o treime din suma estimată că i-ar trebui transplantului.

Azi au fost activate şi două numere de telefon cu suprataxă:

0900 900 110 unde puteţi dona 10 euro

0900 900 115 unde puteţi dona 5 euro

Numerele pot fi utilizate doar din reţeaua ROMTELECOM.

Azi vă cer Însă să căutaţi Înăuntrul vostru, să spuneţi “Doamne fereşte”, chiar dacă sunteţi atei şi să donaţi. Ştiu că sună exagerat şi poate că astfel de lucruri nu se zic, dar credeţi-mă suntem ultima lui şansă…

Lupta cu timpul

Cineva spunea la un moment dat că statul este cel mai prost administrator. Este atât de prost Încât, deşi am contribuit la nenorocitul ăla de buget, În momente critice, statul are plăcerea sadică de a ridica din umeri şi a spune: “nu sunt bani” sau “stai să analizăm dosare”, ca mai apoi să-ţi spună că lipsesc parafe, asta În timp ce suferindul zace pe targă.

Daniel nu e un caz singular. Sunt mulţi români care suferă de leucemie şi nu au un donator În familie. Şi toţi primesc aceeaşi veste: viaţa lor costă 150.000 de mii de euro. Astfel de cazuri ar putea fi rezolvate şi În România, dar asta nu azi.

100 de ani pentru normalitate?

În urma unei campanii derulate de PROTV, România a cedat şi a tocmit Registrul Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem. Ministerul Sănătăţii s-a spălat pe mâini, iar povestea s-a oprit aici. În prezent, În baza de date sunt Înscrise 761 de persoane. Asta Înseamnă că, În medie, 6 persoane s-au Înscris zilnic În această bază.  Probabilitatea ca un bolnav de leucemie să găsească un donator compatibil este, În cazurile bune, de 1 la 200.000 şi merge până la 1 la un milion pentru cazurile mai complicate.

Dacă ritmul de Înscriere În registru va rămâne la stadiul de 6 persoane pe zi, România va avea un program derulabil, de 200.000 de români În baza de date, abia peste 91 ani. Speranţa autorităţilor pare să stea Însă În conectarea României la registrul internaţional, ce cuprinde 13 milioane de potenţiali donatori.

Faptul că pe site-ul ministerului la capitolul noutăţi numele programului este scris greşit Îmi demonstrează „dorinţa” autorităţilor ca acest program să meargă.

Între timp, cei care au neşansa de a face leucemie şi de a nu avea În familie un donator compatibil 100% primesc vestea că viaţa lor are un preţ: 150.000 de mii de euro, bani necesari pentru operarea lor În străinătate. Trei sferturi dintre ei sunt condamnaţi la moarte, pentru ca fondurile acordate de Ministerul Sănătăţii pentru intervenţii care nu pot fi făcute În România sunt limitate.

Atât de limitate Încât un ministrul interimar al Sănătăţii a introdus, la finele anului trecut, un sistem de departajare şi prioritizare a cazurilor care necesită intervenţii chirurgicale peste graniţe. Înţeleg de fapt că autorităţile consideră că viaţa unora dintre suferinzi nu va fi niciodată pe lista denumită sec „prioritate”.

Acolo am aflat că dacă eşti pensionar, iar costurile intervenţiei depăşesc 150.000 de euro faci cât o ceapă degerată pentru guvernanţi, mai concret nu ai nicio şansă la viaţă.

Hei, anul ăsta trăim, nu vieţuim cu un plan

Mă amuză teribil că acum citim horoscoape, facem planuri, renunţăm la grăsimi, tigări sau alte vicii, facem sport, suntem mai calmi, mai iubitori, mai calculaţii cu banii… asta până mâine sau de mâine, depinde de om.

Anul ăsta nu am nicio listă pe care trebuie să o bifez. Adică am de gând să trăiesc aşa cum bate vântul, fără regrete ca pe 31 decembrie 2009 că n-am făcut aia, aia, aia sau ailaltă.

Eu vă doresc un an mai bun ca 2009, dar mai prost ca 2011.

La semafor

*#@%%^&*, am Îmbătrânit

*La final de an facem bilanţul şi nu bifăm nimic din ceea ce ne propusesem

*Per total cred că am trăi mai bine până şi la puşcărie

*Unii oameni sunt plini de morală, specii care n-or să supravieţuiască

*Îl compătimesc pe Geoană. Trecerea de la extaz la agonie e ceva ce nu trebuie experimentat acasă

*Ce n-aş da să fiu din nou puştoaică, liberă ca pasărea cerului

*M-am reÎndrăgostit iremediabil de MUSE

-VA CONTINUA-

Şi marmota… făcea guvern de tehnocraţi

200px-Puppeter_template.svg

Guvern de tehnocraţi, cu oameni deştepţi, frumoşi, intelectuali, spirituali, cu bună-credinţă şi mai presus de toate independenţi politic. Sună a file de poveste. Totuşi, nu dau o ceapă degerată pe astfel de promisiuni şi nici măcar nu Încerc să le acord Încredere! M-am pârlit, ne-am pârlit de atâtea ori.

Suntem ca un pui tranşat ce aşteaptă calm În caserolă să fie devorat, ca mai apoi să ajungă rahat mânjit pe o bucată de hârtie igienică.

Mă Întreb dacă nu cumva partidul din sânul căruia a răsărit ca un ghiocel În prag de primăvară un premier fără carnet de partid nu Îşi va permite să-i adreseze clasica ameninţare părintească: “Eu te-am făcut, eu te omor? Fă ce-ţi zic!“?

Bagă cineva mâna În foc că noul ministru de la Interne, care o fi el, nu va asculta de directivele lui Vanghelie de a da liber poliţiştilor chiar În ziua alegerilor? Sau că mult-trâmbiţatele camere de supraveghere din sediile de vot nu se vor strica peste noapte din cauza unui găinaţ de cioară?

M-am săturat de politicienii ăştia care mimează, În plină zi, În piaţa publică, c-ar fi mironosiţe virgine, naoptea dansează la bară Într-un bar de strip-tease.