Jurnal din viitor VIII
Dragă Geo,
Nici nu ÅŸtiu de unde să încep… Probabil că acum, la capăt de drum, trebuie să fiu sinceră cu tine. Åžtiu că au fost momente în care nu Å£i-am arătat cât de mult Å£ineam la tine, însă credeam că aÅŸa nu mă vei considera proprietatea ta. Åžtiu că de multe ori am ignorat problemele ÅŸi fericirea ta, însă nu credeam că această nepăsare va schimba cursul vieÅ£ii.
ÃŽÅ£i mai aminteÅŸti de ziua în care ne-am cunoscut? Eram atât de naivă, iar tu un bărbat de abia dezvoltat. Am jurat pe fericirea noastră, care a adus după sine atât momente frumoase cât ÅŸi întâmplări neplăcute. Au fost clipe în care ai fost alături de mine, dar ÅŸi momente în care te-ai alinat în stânsoarea altor braÅ£e. Te-am iertat de atâtea ori, considerând că ai fost atât de responsabil faţă de tine, dar ÅŸi faţă de mine. Am trecut peste aceste întămplări dureroase ÅŸi am luat-o de la capăt…
Acum în faţa acestei foi totul se năruie. Toţi anii în care am luptat pentru o carieră, toţi anii în care am pus cărămidă peste cărămidă ca să clădim fericirea, toţi anii în care am evitat să îndurăm chinuriurile boliilor sunt acum egali cu zero.
Am avut încredere în tine… Credeam că nu vrei să mă faci să sufăr. Credeam în minciunile tale, însă nu-mi inchipuiam că o greÅŸeală de-a ta îmi va schimba radical viaÅ£a. Toate discuÅ£iile noastre în care încercam să-Å£i spun că viaÅ£a e crudă ÅŸi că trebuie să ne protejăm unul pe celălalt au fost în zadar. Plăcerea ta de 5 minute ne costă acum viaÅ£a pe amândoi…
Iubirea ta pentru tine s-a reîntors transformată în durere… ÅŸi nu… nu-i corect….
Te-am iubit mai mult decât meritai. ÃŽmi pare rău dar nu pot trăi cu acest calvar…Adio
Oana 23.09.2011
