Azi îmi vine să plâng, să urlu, să fac haz de necaz şi trag oblonul şi să plec. Optimistul ar zice să ne bucurăm din plin de aceste zile, luni, poate ani şi să le considerăm ca fiind aventura vieţii noastre. Aş fi putut să trăiesc o viaţă printre culori, cârpe atârnate, muzici de-ţi fac pielea de găină, am ales să trăiesc printe cuvinte ce taie-n carne vie, fraze ce sfâşie şi te dezgustă, printre demoni cu chip de lideri.
Mi-e frică să mă întreb ce mai fac sau dacă sunt bine…
