Vântul prin pletele-mi netăiate
Mirosul de gaze de eşapament cu picături de ploaie
Răsăritul mofturos
Ţie ce-ţi place?
-
20Oct
-
19Oct
Nu am chef azi. N-am chef de nimic …
-
15Oct
Nu vă agitaţi ca fetele mari în patul conjugal, imediat după nuntă, e doar un titlu sforăitor, desprins din ciclul “căutări de puţoi pe goagle sau gogle (sic!)” Vedeţi dacă nu s-a format comunitatea consumatorilor de prostituate! Puştanii care vor să ştie “cum sunt curvele” ajung la mine pe blog.
Alţii lasă însă curvele deoparte şi încearcă să facă pace cu dracul gol: “ce înseamnă bărbat în viziunea unei femei”. Unii au dileme existenţiale “de ce se descalţă femeile sub birou de tocuri” sau “cele mai zgomotoase băşini“.
Mizând pe faptul că nimeni nu le vede ce tastează, femeile dau frâu liber imaginaţiei: “sex cu doi bărbaţi” sau “bărbaţi dezbrăcaţi“. Asta cu “hoardele de masculi mioritici” mă depăşeşte…
Alţii dau plăcerile carnale pe sporirea calităţilor “intelectuale“: “cum ajungi vedetă pe youtube“
Ce femei, ce bărbaţi, ce sex în grup, unii vor doar să ştie “ce gătim pentru pomană“.
În aceeaşi notă “ceva de plâns” că doar vine “sfârşitul lumii” şi totuşi n-am aflat “de ce sunt frumoase curvele”
- va continua-
-
14Oct
Guvern de tehnocraţi, cu oameni deştepţi, frumoşi, intelectuali, spirituali, cu bună-credinţă şi mai presus de toate independenţi politic. Sună a file de poveste. Totuşi, nu dau o ceapă degerată pe astfel de promisiuni şi nici măcar nu încerc să le acord încredere! M-am pârlit, ne-am pârlit de atâtea ori.
Suntem ca un pui tranşat ce aşteaptă calm în caserolă să fie devorat, ca mai apoi să ajungă rahat mânjit pe o bucată de hârtie igienică.
Mă întreb dacă nu cumva partidul din sânul căruia a răsărit ca un ghiocel în prag de primăvară un premier fără carnet de partid nu îşi va permite să-i adreseze clasica ameninţare părintească: “Eu te-am făcut, eu te omor? Fă ce-ţi zic!“?
Bagă cineva mâna în foc că noul ministru de la Interne, care o fi el, nu va asculta de directivele lui Vanghelie de a da liber poliţiştilor chiar în ziua alegerilor? Sau că mult-trâmbiţatele camere de supraveghere din sediile de vot nu se vor strica peste noapte din cauza unui găinaţ de cioară?
M-am săturat de politicienii ăştia care mimează, în plină zi, în piaţa publică, c-ar fi mironosiţe virgine, naoptea dansează la bară într-un bar de strip-tease.
-
13Oct
Li se ridică pielea pe spinare şi încep să scuipe, arătându-şi colţii ca o pisică înconjurată de o haită de câini, atunci când aud propunerea ca unii din ei să-şi ia bocceluţa şi să plece din Parlament. Susţinătorii actualei opoziţii spun că este o reacţie firească. Nefirească mi se mare mie, care sunt doar spectator la un circ de pe scena căruia se aruncă cu pâine goală.
A picat guvernul! Pagubă-n ciuperci!
A picat ruşinos, însă.
Parlamentul, forul suprem al ţării, a demonstrat, încă o dată, că este doar un circ pe scena căruia se desfăşoară ciunţi, schizofrenici şi mincinoşi cu acte în regulă.
În acest for, vă reamintesc, suprem, în urnele de vot se îndeasă pâine, aspirine sau gumă de mestecat.
Azi a fost ziua pâine şi gumă. Eu personal, nu gust astfel de glume ale parlamentarilor.
*Impresia că cei care ne conduc au mai mult bun simţ decât un Dorel care fluieră după femei s-a spulberat.
-
13Oct
Combinele frigorifice ar trebui să se vândă la pachet cu un scăunel!
De ce combinele frigorifice de doi metri au congelatorul jos şi frigiderul sus? Adică trebuie să mă urc pe scăunel ca să pun oala cu ciorbă în frigider? Nota 2 pentru masculu’ care a făcut macheta!
Mi-ar plăcea un frigider albastru sau poate unul verde. Nici o şansă! În schimb unu roşu, doar frigider, nu combină, costă dublu. Aşadar mă limitez la unul gri, deşi cred că tot spiritul de turmă mă împinge să iau această decizie.
Şi un banc inventat tot de misogini: “ştiţi de ce femeile se îmbracă în alb la nuntă? Ca să se asorteze cu electrocasnicele pe care le primesc”.
De ce cu 50% mai scump?
Îmi trebuie un dulap cu uşi glisante. Mare şi negru. Pusesem ochii pe unul de la Ikea. Potrivit noului catalog, pe lângă cei 2500 de lei pe care îi strânsesem, trebuie să mai pun încă 1300 de lei ca să aduc în casă mult visatul obiect care urmează să-mi elibereze viaţa de înghesuială. Mult visatul dulap…
În altă ordine de idei, Bubunet a făcut astăzi un anişor
-
11Oct
Aproape 220 de maşini Kia, majoritatea Cee’d, ProCee’d sau alte derivate stilizate, s-au încolonat ieri, 10 octombrie, prin Braşov. Printre ele şi pisiKIA noastră. Scopul: să intrăm în cartea recordurilor cu cea mai lungă coloană de maşini Kia. Bag mâna-n foc că am şi reuşit.
Nu ştiu să vă zic câţi oameni ne-am strâns, dar numărul cu siguranţă a fost unul impresionant.
Pozele vorbesc de la sine
-
09Oct
Lumea doarme. Eu vreau să văd proiectate pe pereţii trişti ai camerei diapozitive cu desene. Vreau să rememorez momente şi trăiri păstrate adânc în cutiuţa ale cărei balamale au ruginit deja.
Mă dau rotundă, însă singurele diapozitive de care îmi mai amintesc sunt Martinică, Albă ca Zăpada, Scufia Roşie, deşi în dulapul magic erau cu zecile ambalate în cutiuţe albe cu scris auriu. N-am uitat însă mirosul de plastic şi vopsea încinsă care invada camera, perdelele maronii prin care abia trecea lumina şi frame-urile proiectate pe peretele cu picăţele pe care le consideram magice. Uneori, pe ascuns, le scoatem şi mă uitam la ele în faţa geamului…
Mică fiind, când eram întrebată ce am să mă fac când am să fiu mare răspundeam vânzătoare. Asta am şi ajuns vânzătoare de vorbe, visuri şi nimicuri ambalate frumos. La botez, ursitoarele mi-au scos în cale pixul şi nu bani. Acum am în casă mai multe pixuri decât bani în buzunar. Bizar.
proiectate pe pereţii trişti ai camerei -
08Oct
- de ce vreau să fac ca lucrurile să meargă bine?
- de ce mă implic în noi proiecte?
- de ce stau câte 10-12 ore la muncă, 5 zile pe săptămână?
- de ce vreau să mut munţii din loc?
- de ce spun lucrurilor pe nume?
- de ce renunţ uneori la o parte din viaţa mea pentru alţii?
De ce eu şi nu tu, el, ea, ei, ele,voi?
Atunci întrebarea “de ce eu caut stăpân pentru pisica din spatele blocului” este de prisos!
- PS: Postul este de fapt o reglare conjugală de conturi.
- Anunţul este în continuare valabil!
-
07Oct
Criza a pus angajatul cu botul pe labe. De la demisii fluturate ameninţător pe la nasul patronilor, azi am ajuns să îngurgităm cu noduri, zilnic, de trei ori pe zi, mâncarea tradiţională “Taci şi înghite”.
Precum un gunoier deghizat în doctor, patronii au ciopârţit cu securea din salarii, beneficii, premii sau chiar zile libere, înfăşurând resturile în feşi mărunte de sarcini noi. Scrâşniturile au fost pedepsite cu noi ciopârţeli sau nimiciri în masă. Jupânii au profitat din plin de context: piaţa muncii e ferecată cu zeci de lanţuri şi yale.
Statistica vorbeşte de la sine. Numărul sesizărilor depuse de angajaţi la Inspectoratul Teritorial de Muncă este în creştere, în unele zone ale ţări se vorbeşte chiar despre triplări are numărului plângerilor. Bucureştiul, campion odată la numărul de joburi disponibile, este şi el în trend.
În timp ce unii mai curajoşi depun plângeri peste plângeri, alţii pun acatiste şi stau dosiţi pe sub birouri cu frica de a nu fi pe lista celor de care patronul se poate lipsi.
Sunt alţii care nu au stat, nu stau şi nu vor sta niciodată în poziţie de capră – ei sunt bugetarii. Cu o crasă cutezanţă ies zgomotos în stradă şi urlă din rărunchi “Noi vrem mai mulţi bani!”
Viaţa de chiriaş “low cost”
