Nu vă agitaţi ca fetele mari În patul conjugal, imediat după nuntă, e doar un titlu sforăitor, desprins din ciclul “căutări de puţoi pe goagle sau gogle (sic!)” Vedeţi dacă nu s-a format comunitatea consumatorilor de prostituate! Puştanii care vor să ştie “cum sunt curvele” ajung la mine pe blog. Alţii lasă Însă curvele deoparte…
Guvern de tehnocraţi, cu oameni deştepţi, frumoşi, intelectuali, spirituali, cu bună-credinţă şi mai presus de toate independenţi politic. Sună a file de poveste. Totuşi, nu dau o ceapă degerată pe astfel de promisiuni şi nici măcar nu Încerc să le acord Încredere! M-am pârlit, ne-am pârlit de atâtea ori. Suntem ca un pui tranşat ce…
Li se ridică pielea pe spinare şi Încep să scuipe, arătându-şi colţii ca o pisică Înconjurată de o haită de câini, atunci când aud propunerea ca unii din ei să-şi ia bocceluţa şi să plece din Parlament. Susţinătorii actualei opoziţii spun că este o reacţie firească. Nefirească mi se mare mie, care sunt doar spectator…
Combinele frigorifice ar trebui să se vândă la pachet cu un scăunel! De ce combinele frigorifice de doi metri au congelatorul jos şi frigiderul sus? Adică trebuie să mă urc pe scăunel ca să pun oala cu ciorbă În frigider? Nota 2 pentru masculu’ care a făcut macheta! Mi-ar plăcea un frigider albastru sau poate…
Aproape 220 de maşini Kia, majoritatea Cee’d, ProCee’d sau alte derivate stilizate, s-au Încolonat ieri, 10 octombrie, prin Braşov. Printre ele şi pisiKIA noastră. Scopul: să intrăm În cartea recordurilor cu cea mai lungă coloană de maşini Kia. Bag mâna-n foc că am şi reuşit.
Nu ştiu să vă zic câţi oameni ne-am strâns, dar numărul cu siguranţă a fost unul impresionant.
Lumea doarme. Eu vreau să văd proiectate pe pereţii trişti ai camerei diapozitive cu desene. Vreau să rememorez momente şi trăiri păstrate adânc În cutiuţa ale cărei balamale au ruginit deja. Mă dau rotundă, Însă singurele diapozitive de care Îmi mai amintesc sunt Martinică, Albă ca Zăpada, Scufia Roşie, deşi În dulapul magic erau cu…
de ce vreau să fac ca lucrurile să meargă bine? de ce mă implic În noi proiecte? de ce stau câte 10-12 ore la muncă, 5 zile pe săptămână? de ce vreau să mut munţii din loc? de ce spun lucrurilor pe nume? de ce renunţ uneori la o parte din viaţa mea pentru alţii?…
Criza a pus angajatul cu botul pe labe. De la demisii fluturate ameninţător pe la nasul patronilor, azi am ajuns să Îngurgităm cu noduri, zilnic, de trei ori pe zi, mâncarea tradiţională “Taci şi Înghite”. Precum un gunoier deghizat În doctor, patronii au ciopârţit cu securea din salarii, beneficii, premii sau chiar zile libere, Înfăşurând…
Le hulim, le alungăm, le batem cu sălbăticie, le negăm existenţa şi În final ajungem să vrem să le ardem precum căpiţele de fân. Animalele fără stăpân sunt doar o consecinţă a mizeriei noastre umane. Prietenii noştri (animalele), nu ne rănesc decât atunci când mor…“ scrie Alex Mazil . Am trăit, trăiesc şi voi trăi…
Å¢iganii sunt precum pisicile: când le arăţi mâncarea se freacă de tine, mimează că te-ar iubi, iar după ce au mâncat te scuipă şi-şi Înfig ghearele şi colţii ascuţiţi În mâna care i-a hrănit. Foto: Innocente 2008 “Te dau la ţigani!”, spunea bunică-mea, Dumnezeu s-o ierte, atunci când făceam vreo trăsnaie. Poate că şi acum…
Azi Îmi place mult…
Vântul prin pletele-mi netăiate Mirosul de gaze de eşapament cu picături de ploaie Răsăritul mofturos Å¢ie ce-ţi place?