InnOcente*

• 28Feb

  Ca să închidem gura cârcotaşilor

  Gânduri urbane 4 Comments

• 27Feb

  Ce cred femeile despre mărţişoare

  Gânduri muiereşti 8 Comments

  sau ce crede Innocente, care recunoaşte totuşi că nu este sută la sută femeie

  Eu îi înţeleg pe bărbaţi atunci când spun că 1 şi 8 martie sunt zile fatidice pentru ei. Nu e uşor să cumperi mărţişoare pentru toate gâsculiţele de la serviciu şi mai ales pentru gâsculiţa şefă de acasă. Este demonstrat că bărbaţii nu se descurcă cu lucrurile mici, colorate sau strălucitoare, dar noi ne încăpăţânăm să-i perfecţionăm.

  Banii pe care îi dai pe mărţişoare sunt ca banii pe care îi dai pe ţigări, îi faci sul şi le dai foc. În cazul mărţişoarelor colorezi banii, îi mai ciopârţeşti pe ici pe colo, le pun un şnur alb cu roşu, după care, aşa aranjaţi îi arunci la gunoi.

  De la bun început ştiu că 1 martie va fi o zi care se va lăsa cu multe pupături şi amabilităţi. Recunosc că în acea zi n-aş vrea să mai fiu gâsculiţă, ci mai degrabă struţ ca să-mi bag capul în nisip. Mă consolez totuşi că e doar o zi pe an, asta după ziua mea, 8 martie, ziua copilului, ziua soacrei, sau te mir ce altă zi unde iar ne pupăm. Oricum "curaj găină că te tai!"

  De pupat scapi repede, dar ce faci cu mărţişoarele care se strâng pe birou mai ceva ca ciupercile după ploaie? Oricum ciuperci sunt toate, că doar nu cumva îţi imaginezi că vecinii de birou au stat jumătate de zi să-ţi aleagă ţie un mărţişor mai de doamne-ajută. Îţi impui că de fapt gestul este cel care contează, deşi mai practic era să mănânci nişte bomboane

  Singurul care-şi va da silinţa să cumpere un mărţişor mai de doamne-ajută este prietenul, soţul, concubinul sau amantul. Nu vă închipuiţi că o va face cu deosebită plăcere, ci doar ca nu cumva să-i săriţi în cap amintindu-vă că nu a mai dus gunoiul de mai bine de o lună, că nu a spălat vasele sau că nu a mai tras cu aspiratorul. Deci, bărbaţii aleg mărţişorul pentru doamnele sau domnişoarele lor cu frica în sân.

  Aşadar, la finele zilei de 1 martie ne vom trezi că avem în geantă o grămadă de mărţişoare urâte de la colegii de muncă şi cu unul mai răsărit sau chiar frumos, asta în funcţie de decât de irascibile devenit atunci când primim cadouri neinspirate.

  Şi ca un sfat, nu mai aruncaţi banii pe mărţişoare pe care oricum nimeni nu o să le poarte, ci mai bine cumpăraţi o cutie de bomboane. Dacă aveţi soaţă, amantă, prietenă vă spun de pe acum că mărţişoarele scumpe nu sunt neapărat şi frumoase iar noi vrem musai frumos

• 27Feb

  Încă un mâţ

  Gânduri muiereşti 3 Comments

  

  El e Fufu. Promite că o să se uite la voi până am să mă trezesc eu Ce mâţ ascultător

  L-am luat de pe un blog, dar nu mai ştiu de unde

• 27Feb

  Ceauşescu, marcă la OSIM

  Gânduri realiste 2 Comments

  Da’ pe Ceaşcă nu nu-l ia nimeni

• 26Feb

  Amintiri cu gust de gumă Turbo

  Gânduri ofilite 15 Comments

  Ce norocoşi am fost noi cei care ne-am născut în anii ‘80. Revoluţia ne-a prins în momentul în care încercam să descoperim lucruri noi, dar în acelaşi timp eram familiarizaţi cu gustul fad al comunismului.

  Îmi aduc aminte destul de vag ce-i drept de Eugenia, bomboanele mici mentolate Cip-Cip, pufarine şi Aurora. Toate au fost eclipsate după Revoluţie de produse ambalate frumos cu arome puternice.

  Guma Turbo a fost de departe cea mai apreciată. Era şi normal avea un gust bun, pe care încă nu le-am uitat, şi un abţibild pe care îl puneam conştiincios alături de alte sute în sertarul de la birou. Cu abţibildurile am învăţat cât poţi lăsa de la tine într-o negociere.

  Tot cu guma Turbo am învăţat să fac baloane. (Atenţie urmează amintiri scârboase) Iniţial scoteam guma din gură o întindeam cu degetele, după care o băgam la loc şi făceam poc. A mai fost momentul în care în loc să fac baloane eu aruncam guma pe jos. Şi cum guma era încă la raţie, o luam de pe jos şi o băgam la loc în gură. Despre igienă n-auzisem foarte multe, aşa că noi împărţeam frăţeşte guma deja mestecată.

  Un alt produs de care îmi amintesc – un baton Kisss (da, cu 3 de s). Erau nişte batoane din spumă de ou colorată în roz, care aveau o aromă sintetică de căpşuni şi erau învelite cu o pojghiţă de ciocolată. Când muşcai din ele te dădeau pe spate, numai că la final rămâneai cu un gust ciudat în gură.

  De acadele nici nu mai vorbesc, apăruseră ca ciupercile după ploaie. Totuşi există o acadea, una singură, al cărei gust nu pot să-l uit, dar nici să-l descriu în cuvinte. Era în formă de umbrelă închisă, cu o culoare muştar şi ştiu că am supt-o mai bine de o săptămână.

  Care este gustul copilăriei voastre?

• 26Feb

  M-am pierdut, iar viitorul are căsuţă vocală

  Gânduri muiereşti, Gânduri seci 5 Comments

  M-am pierdut printre frustrări, visuri, dorinţe, plăsmuiri, curiozităţi, banalităţi, furii…

  Am o problemă! Primul pas, care de altfel este şi cel mai greu, l-am făcut – am conştientizat faptul că am o problemă. Dilema este însă ce fac cu ea.

  E aproape tragic să descoperi la o vârstă, cam departe de majorat, că nu te mai regăseşti. Îţi aminteşti că în urmă cu un anumit timp ţi-ai lăsat identitatea într-un colţ, explicându-i că ai ceva treabă şi să cu degetul arătător ridicat în stil dictatorial i-ai poruncit să nu se mişte de acolo.

  Te-ai întors, dar mult prea târziu. Dacă fiii risipitori sunt primiţi cu braţele deschise, aşa cum e bine să se sfârşească orice poveste, tu ai fost întâmpinat de un colţ gol. Habar nu ai ce s-a întâmplat cu tine, cu visurile, speranţele, trăirile, mirosurile sau gusturile tale. Parcă s-ar fi evaporat.

  E aproape tragic să te trezeşti într-o zi şi să nu-ţi aminteşti cum miros dimineţile de iarnă geroasă, mănuşile ude puse pe calorifer, serile fierbinţi din august, gustul de orez cu lapte făcut de bunicii care nu mai sunt, parfumul cu care te-ai dat când ai fost în clasa a V-a la o petrecere unde era şi el…

  E aproape tragic să te trezeşti într-o zi că viitorul are căsuţă vocală "V-aţi greşit vocaţia! După semnalul sonor lăsaţi înjurăturile". "  @#@&%@  " Şi acum? Acum ce fac? Am greşit, dar care-i calea cea dreaptă?

  E aproape tragic să ştii că pur şi simplu ai fugit de tine, dar să-ţi fie frică să te regăseşti…

  Voi cum vă împăcaţi cu voi?

• 25Feb

  Rahat ambalat frumos

  Gânduri muiereşti 6 Comments

  Aşa e noua versiune de wordpress! De 2 ore încerc să urc aici un rahat de .gif. După cum se vede încă n-am reuşit Şi eram aşa de bine dispusă…

• 25Feb

  Black Black Heart

  Gânduri consonante No Comments
  

  

  
  

  

  

  
  

  

  

  
  

• 24Feb

  Promovează-ţi blogul într-un roman

  Gânduri realiste 3 Comments

  Vând personaje . Nu e un anunţ fictiv la mica publicitate, deşi cam aşa pare, ci titlul unei însemnări pe blogul personal al lui Andrei Ruse , autorul Soni , în care ne propune un târg cel puţin interesant, dacă nu chiar şi ieşit din comun.

  Pentru 100 de euro Andrei se angajează ca în paginile noului roman, la care  lucrează deja,  să scrie 1-2 paragrafe, adică aproximativ o mie de semne, despre blogul tău.  500 de euro au de plătit cei care vor mai pe… larg, stufos sau what ever.

  Voiam să scriu şi despre avantaje şi dezavantaje, dar cred că fiecare se poate gândi care-s astea.

  Ah, şi încă ceva. Am una bucată de carte Soni de dat. E vreun tânăr tentat să citească?

• 24Feb

  Absorbante premium

  Gânduri seci 3 Comments

  Arhi spune că a văzut acadea la un milion de lei vechi bucata. Eu mă gândesc că sunt o grămadă de obiecte care nu au variante premium. Cum ar fi tampoanele. Femeile sunt disperate să cumpere pentru îngrijire cele mai scumpe produse, aşa că "dezvoltatorii" de absorbante şi tampoane au un motiv de meditaţie

  Habar nu am de ce m-am gândit taman la tampoane . Cert este că ora 4 dimineaţa nu e un moment prielnic de meditat şi scris. Vă urez bună dimineaţa că sigur nu mă citeşte nimeni la ora asta. Adică oamenii normali dorm, nu că nu aş avea eu vizitatori

« Previous Entries