Yoy ce mă papă labele să scriu despre nişte întâmplări recente, dar nu poci. Nu poci încă, dar într-o zi mă fac eu mare pe alte plaiuri şi vă povestesc. Până atunci trăiască cenzura.
Oare cât de grav e că atunci când mă enervez începe să mă doară stomacul… foarte rău? :S Şi episoadele sunt tot mai dese.
Asta am văzut aseară la Cinema Pro. Culmea e că, deşi a început la ora 21.30, n-am adormit. Bine, recunosc! Am avut o pungă imensă de floricele care m-a ţinut ocupată aproape tot filmul 
Per total filmul mi-a plăcut, deşi eu aş fi preferat ca finalul să fie altul. Cum care alt final? Uită-te la film ca să ştii despre ce vorbesc 
Acum vreo două săptămâni, la etajul inferior, a murit o babă. Presupunem că de bătrâneţe. Cele trei zile de priveghi şi înmormântarea s-au desfăşurat în deplină linişte. Părea că şi muştele de pe casa scării care bâzâiau înfundat, erau mai afectate de moartea babei decât membrii familiei.
Circul avea să vină abia după înmormântarea babei. Chiar a doua zi după ce a fost băgată doi metri sub pământ, în garsonieră s-a demarat operaţiunea demolarea. Aşa se face că, pe casa scării, la etajul inferior, puteai să te serveşti din bufetul de pe timpul războiului cu o farfurie, o ceaşcă sau o linguriţă.
Astăzi, tot acolo zac două mese una peste alta. Mâine probabil va începe concertul bormaşina şi faianţa care se sparge pe podea. Poimâine se vor dărâma şi pereţii şi se vor face arcade (e român care să n-aibă el în casă măcar o arcadă şi un mic băruleţ unde ţine murăturile?) Răspoimâine garsoniera va fi scoasă la vânzare la fabulosul preţ de 75 de mii de euro, pe care o s-o cumpere fix pulea.
Eu dacă aş fi în locul babei m-aş răzbuna. 
O pană de curent în Olanda a crescut natalitatea cu 44 la sută.
O localitate din estul Olandei a îregistrat în luna septembrie o creştere a natalităţii de 44 la sută. Evenimentul s-a produs la nouă luni după ce o pană de curent a lăsat cei 23.000 de locuitori ai comunei în beznă, timp de aproape 50 de ore. În timpul celor două zile de întuneric, o parte dintre familii s-au refugiat la prieteni, în alte părţi, iar alţii au preferat căldura căminului familial, respectiv a plăpumii. În luna septembrie, municipalitatea a descoperit că naşterile au crescut cu 44 la sută, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Deşi ar fi necesară o creştere a natalităţii comunei, autorităţile nu intenţionează să recurgă intenţionat la semenea măsuri.
Eram sigură. Tot pe întuneric e mai bine 
*Bucureştenii se plâng foarte des că muncesc precum negroteii pe plantaţie. Se lamentează în stânga şi-n dreapta, însă n-au curajul să încheie socotelile cu patronul plantaţiei. Bucureştiul geme de locuri de muncă libere, aşa că ori tratezi problema, ori faci ciocul mic.
* Pietoni sunt precum o bombă cu ceas atunci când sar ca potârnichile pe şosea fără să se asigure. Câteodată am impresia că te pândesc şi te aşteaptă ca să ajungi în dreptul lor după care hop pe capotă. Statisticile poliţiei arată că în Capitală, cele mai multe accidente rutiere se produc din cauza pietonilor indisciplinaţi.
*De trei zile, Virgil Ramba, şefu RADET, spune că avem căldură în calorifere, ori e prost informat, ori e mincinos. Şi în această noapte o să dorm cu două perechi de şosete în picioare şi nici n-am să-mi spăl părul că nu vreau să dau toţi banii pe care-i am pe medicamente.
*Cică începând de luni profii îşi pun meseria-n cui. Ei sunt nemulţumiţi de decizia mai marilor noştri de a amâna creşterea salariilor lor cu 50%. Milă mi-e de ei, dar de mine mi se rupe sufletul când cumpăr 400 de euro la un curs de 3.9 lei.
Enjoy!
Luminiţa Anghel a intrat întru totul în rândul politicenilor – şi-a trântit un blog… rosu, foarte roşu, extrem de roşu. interzis celor cu inima slabă.
Bărbaţii consideră mai atrăgătoare femeile îmbrăcate în roşu. Ce ţi-e şi cu taurii ăştia
Având în vedere că şi acum caloriferele sunt sloi, mi-am făcut curaj să mă bag în bucătărie. Bag de seamă că de la o vreme petrec cam mult timp în bucătărie. Şi mai grav este că am început să-mi placă să fac ciorbe. Astăzi- ciorbă rădăuţeană. N-am făcut niciodată, deci chiar este o provocare.
Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR, la frizer.
Tzâc, tzâc,tzâc!
Frizerul: Domnule Guvernator, cum mai merge economia?
Isărescu : Mm, bine…
Tzâc, tzâc,tzâc!
După câteva minute.
Frizerul: Domnule Guvernator, cum mai merge economia?
Isărescu : Mm, bine…
Tzâc, tzâc,tzâc!
După câteva minute.
Frizerul: Domnu’ Guvernator…
Isărescu: Auzi, da ce mă tot intrebi?
Frizeru: Păi când vă întreb vi se ridică părul şi il tai mai bine!!!
De la Visurât
Râd cu lacrimi…. 
”Nu măi, nu aşa! Stai să-ţi arăt eu, dar dacă-mi dai o nucă” Veve în acţiune
