InnOcente*

Azi nu ne mai plimbăm prin parcuri, ci prin hipermarketuri. Ei bine fenomenul ăsta nu-l înţeleg.

Paşte fericit

Pensionarii s-au înghesuit săptămâna aceasta la pomeni electorale. Am văzut disperare, ură şi tristeţe în ochii celor care aşteptau buluc să primească o sacoşă cu un salam, câţiva cârnaţi, un cozonac şi o sticlă de suc. 50 de lei a fost valoarea pentru care s-au trântit pe jos, au leşinat şi au suflat unii în ceafa celorlalţi. 50 de lei, sumă pe care noi, ceilalţi, o dăm pentru o singură masă în oraş, reprezintă pentru unii bătrâni un sfert din venitul lunar.

De cealaltă parte, vânzările în hipermarketuri au crescut în aceste zile de peste 6 ori. Salariaţii români au golit în doar câteva minute standurile de cozonaci, carne de miel, ouă, dulciuri şi pască. Au umplut coşurile, iar la casă s-au debarasat de câteva sute de lei. Mii de români cu dare de mână vor petrece sărbătorile pascale la munte, la mare sau chiar şi în străinătate. Puţini sunt cei care lucrează în aceste zile.

Ipocriţii vor pune masca de oameni pioşi şi se vor înghesui în Biserică. Se vor ruga lui Dumnezeu să-i ierte că au dat tunuri, au luat şpagă şi că au minţit.

“Foamea nu are culoare politică” sau…

Întreaga ei poveste în imagini aici

De ce viaţa e aşa de complicată? Sau de ce ne-o complicăm noi? Sau poate ne-o complică alţii? Şi punctele când se pun? Cu punctele de suspensie sunt familiarizată. Virgulele curg. Dar punctul, punctul unde şi când şi de ce se pune. Azi sunt în dilemă. Cu siguranţă şi voi după ce citiţi postul ăsta. Asta-s eu. Mai cenzurată, indecisă, cu capul în nori, veşnic îndrăgostită şi deprimată. Şi totuşi ce facem cu punctul?

Pentru că muzica asta îmi aduce aminte cine sunt, ce vreau, dar şi de faptul că mereu fac compromisuri şi uite aşa ajung pe potecuţe care nu mă reprezintă.