follow me

Meta:

adoptii animale

  • 29Nov

    În fiecare zi în mailul de la muncă se strâng zeci de rugăminţi şi sezisări…
    Aceasta catelusa este pierduta de vreo doua saptamani. Sta in curtea unei fabricii din zona Chirigiu (Rahova). Este extrem de speriata si nu vrea sa manance nimic. Ii este foarte frica de barbati, se poate sa fi fost batuta. Este foarte curata si frumoasa dar sufera cumplit, probabil dupa stapanii. Sa reusim sa-i gasim stapanii sau macar sa o infieze cineva cu suflet. “

    Avem şi o poză. Rugămintea mea ar fi să-mi spuneţi ce rasă este căţeluşa.

    Haideţi să facem un suflet fericit… mie-mi plânge sufletul.

    UPDATE: S-a găsit stăpân pentru cuţu.

    catel-2.JPG

  • 28Nov

    Văzut şi râs la ColtulMeu

  • 27Nov

    Mai crezi în minuni? Eu da şi n-am să-mi pierd speranţa…

    Eu vreau să împodobim bradul – să atârnăm pe crengi rugăciuni, dorinţe şi speranţe. Fiecare colţ al case să fie învăluit în miros de cozonac copt, iar felii tăiate butucănos să fie puse pe pervaz la răcit. Să-mi dai peste mâini atunci când degetele mi se afundă în aluatul pufos şi galben în căutarea bucăţelelor mici de rahat.

    Cele şase locuri ale mesei din bucătărie îşi aşteaptă mesenii, iar de Crăciun îmi doresc ca toate să fie ocupate. În acest an n-am să scormonesc în fiecare sertar în căutarea lui Moş Crăciun…

    Pierdut Dumnezeu, ofer recompensă…

  • 27Nov

    Sunt momente în viaţă în care sentimentele nu pot fi transpuse într-un text. Durerea, disperarea şi neputinţa sunt doar cuvinte în spatele cărora există sentimente mult mai puternice decât litere înşirate.

    Dumnezeule, aş vrea ca râuri de lacrimi să fie leac, iar mângâierile minuni…

  • 26Nov

    Jurnal din viitor XV

    Ştii, totul s-a preschimbat în fiere. De la tu şi eu am devenit noi, pentru ca mai apoi să revenim la starea iniţială. Absenţa chipului tău oglindit în ochii mei mă omoară, exact la fel ca şi prezenţa ta. Îţi mai aduci aminte de fluturii mei din stomac parcă năuciţi de lumina unui neon? Au murit digeraţi de sucul gastric. Ciondănirile sunt singurele momente care ne scot din monotonie, dar repeziciunea cu care se repetă tinde să le transforme în rutină. Viaţa noastă-i ca jocul LOTO – plătim să însemnăm bilete, pe care mai apoi le aruncăm în gunoi. Tu noaptea visezi stele dezbrăcate, iar eu conştiincioasă le ascund goliciunea sub cearşafuri albe.

    Îngropată de greutatea unui bolovan al indiferenţei, iubirea noastră s-a chircit.

    Alexandra, 3 octombrie 2008

  • 26Nov

    Toate întâmplările prin care treci în viaţă îşi lasă amprenta asupra ta, dar numai două evenimente care se produc în cercul tău sunt în stare să-ţi întoarcă mentalitatea cu 180 de grade – moartea şi naşterea.

  • 24Nov

    Îmi plac dimineţile învăluite în ceaţă. Înşelătoarea pâclă ascunde în pântece fetuşi de ceruri, sori şi dealuri. O cotoroanţă plină de negi hidoşi mută la şes case de lemn garnisite cu pietre de râu. Rămâi însă înconjurat de garduri scorojite şi crengi împachetate în brumă. Aerul rece şi umed se prelinge uşor pe căile respiratorii pentru ca mai apoi să-ţi potopească plămânii. Singuraticele străzi murate te îndeamnă să creezi un basm, în care protagonist eşti tu. Te închipui un făt-frumos plecat în căutarea nălucilor ascunse mişeleşte în spatele ceţurilor.

    Îmi plac nopţile în care norii şi luna se joacă de-a v-aţi ascunselea. O prind strâns în braţe pentru ca mai apoi să o azvârle în strânsoarea altora. Vântul aruncă praf de umbre peste frunze, iar câinii prevestesc sfârşitul lumii. În îngrămădeala lor simetrică, petalele curbate ocrotesc pistiluri de spurcători în serie. Te închipui un vizitator al unei expoziţii cu tablouri pictate în tonuri de gri, iar pe fundal o muzică de paşi timizi vibrează la unison cu bătăile inimii.

  • 24Nov

     

    Copila e bolnavă. Are în jur de 5-6 ani. Stă într-un cărucior pentru copii de unde picioruşele îi atârnă ca moarte spre podeaua metroului. Printre pleoapele întredeschise, ochii micuţei încearcă să găsească un punct de sprijin, iar părul păcuriu şi buclat se lipeşte de aşternutul năclăios. Obrazul translucid ascunde dâre de salivă uscată, iar buzele albicioase estompează culoarea albă a dinţilor de lapte. E înfofolită cu o hăinuţă roz pe care cercuri de mizerie se întrepătrund formând modele unicat. În mână ţine o fotografie, iar lângă cărucior un carton scris cu litere de-o şchioapă îndeamnă călătorii la compasiune.

    Metroul este supraaglomerat. Cu toate acestea, oamenii din jur se freamătă pentru a obţine unghiul perfect din care să poată arunca măcar o privire spre micuţa “ciudăţenie”. Rând pe rând, călătorii mişcă dezaprobator din cap, iar mai apoi îşi îndreaptă ochii către geam, privind în gol.

    Părinţi ei sunt ţigani. Îi recunoşti după culoarea pielii. Sunt îmbrăcaţi sărăcăcios, iar încălţările lor pline de noroi scot la iveală cusături demult distruse. Ochii mamei înconjuraţi de sute de riduri îţi arată faţa nevăzută a disperării, iar lacrimi încă neuscate stau în colţul ochiului aşteptând cuminţi să se prelingă într-un final pe obraz. Mâinile tatălui pironesc căruciorului, iar privirea sa caută bunătatea altor ochi.

    Se simt stingheriţi în această postură. Nimeni nu le dă nici măcar o speranţă în suflet, darămite în buzunar. Siluete de piatră gândesc la unison, iar fiecare curbă le transformă în jeleuri umplute cu fiere.

    Prins între degetele fetiţei bolnave, chipul lui Traian Băsescu nu mai poate sfida astăzi discriminarea…

  • 23Nov

    Poate că de la cafea sau de la mâncare, poate de la frig sau de la umezeală, poate de la mirosul de vanilie sau de la ceaiul de lămâie, poate de la… revin… Am poftă de iaurt acru.

    Vreau la munte sau la mare, încă nu mă pot hotărî. Pentru mine azi e o altă zi de luni, iar pentru tine de abia începe weekend-ul. Duminică sunt alegeri. Şi ce dacă! N-am să votez, te las pe tine să-mi croieşti viitorul. De foitaj (rahatul e prea dulce), mă duc să dorm cu telecomanda în mână.

    Update: Pisi, să nu fi supărată! Peste mai puţin de două luni în faţa blocului va parca un şobolan :D

     

  • 22Nov

    Site-urile care umplu pagini întregi cu felurite horoscoape mă cataloghează ca fiind o maniacă a perfecţiunii, o agresivă înnăscută, ironică, manipulatoare, secretoasă şi răzbunătoare.

    În spatele horoscopului, oricine îşi poate ascunde defectele scuzându-se că, aşa cum arată revistele de specialitate, acestea i-au fost dăruite ca trusou de tatăl Zodiac. Cele şase defecte majore prezentate în orice rojdanic îi permit omului să greşească fără a fi însă aspru sancţionat de comunitate.

    „Eh… e scorpion şi e normal să fie agresivă!” Eu spun însă „Mai caută”
    Nu-mi stă în caracter să fac lucruri de mântuială şi asta nu pentru că zodiacul spune că-s perfecţionistă, ci pentru că aşa am fost educată. Şi chiar dacă toţi românii s-ar fi născut sub semnul zodiacal scorpion, cu siguranţă ţara ar fi arătat exact la fel, plină de lucruri făcute de ochii soacrei. Agresivitatea am căpătat-o în Bucureşti, unde dacă nu eşti cu ochii în patru poţi să fii călcat în picioare. Cu toate acestea, agresivitatea mea lasă deseori loc omeniei. Ironia se naşte din dorinţa de cunoaştere şi… punct. Nu, nu mă consider o persoană manipulatoare şi nici răzbunătoare, deşi imaginaţia îmi joacă feste, punând la cale planuri diabolice, care, din fericire, niciodată nu s-au materializat.

    Ce faci azi, mâine sau peste o lună, unde şi cum îţi investeşti banii, ce complimente şi cadouri faci, cum trebuie să te comporţi în pat şi ce partener trebuie să-ţi alegi ca să ai orgasme multiple – horoscopul, o altă carte, care-ţi pune pe tavă reţete ale fericirii…

    Eu nu sunt produsul unui rojdanic, ci al lumii care mă înconjoară.

     

« Previous Entries