InnOcente*

“Într-o zi am să te iubesc doar pentru banii tăi… pentru că asta e tot ceea ce-mi oferi…”

Despre senzaţii şi alte minunăţii

În jurul meu siluete negre se foiesc agitate pe peron. Nerăbdarea din paşii lor mărunţi şi repezi accentuează lipsa timpului. În acest loc fiecare secundă este crucială. O pală de vând hipnotizantă atrage ca un magnet siluetele spre marginea peronului. Cu uşile larg deschise te invită la o călătorie bizară. La început timid, dar mai apoi vânjos se pune în mişcare. Luminiţe colorate zburdă în faţa ochilor tăi, pentru ca mai târziu să se reflecte pe scaunele lucioase din jurul tău. Culori, lumini şi forme pe care nu le-ai mai văzut vreodată se deschid în faţa ochilor tăi. Deschide-i bine, mâine n-ai să mai vezi aşa ceva.

Taci şi înghite… made in Romania

M-am săturat de această mâncare tradiţională românească…

(un post fără niciun sens)

Dacă asculţi muzică mai tare la o oră rezonabilă ca 9 dimineaţa se cheamă poliţia, dar dacă se să cu bormaşina 3 zile la rând începând de la ora 9 dimineaţa până pe la prânz (într-un căcat de garsonieră) atunci se compătimeşte…”Nah… are şi omul treabă”

VREAU SĂ DORM!

Pentru că au existat odată momente de super fericire şi pentru că acum când aud piesa asta plâng… Mi-e foarte dor să stau cu picioarele pe frigiderul din cămin şi să cânt în Club A pe melodia asta… Mi-e aşa de dor de voi… I need a hug

(Am primit povestioara pe mail, sper să nu iasă scandal cu revendicarea ei am înţeles că ar fi un material al lui Julius Constantinescu)

Joia trecuta, am dormit pana mai tarziu – era ziua in care imi propusesem sa fac curatenia de Pasti, asa ca trebuia sa fiu odihnit. M-am trezit pe la 11 si am mai stat o jumatate de ora in pat, intrucat, dupa cum se stie, nu e indicat sa faci miscari bruste cand te trezesti, ca sa nu te ia durerea de cap.

Am mancat pe indelete, iar pe la 12 si ceva m-am refugiat in baie, unde am dat gata doua capitole dintr-o carte pe care tocmai mi-o cumparasem, am dezlegat doua rebusuri, trei integrame si un sudoku si am citit din scoarta-n scoarta doua pliante de la Carrefour si unul de la Billa ; cand am terminat, am avut nevoie de 10 minute ca sa ma pot ridica de pe buda, intrucat imi amortise tot corpul.

Trecuse de 1 cand mi-am facut o cafea si m-am pus sa citesc ziarele pe net. Simteam asa o nevoie de a sti ce se mai intampla, incat am citit pana si ziarele locale din Braila si Suceava. Pe la 2 si ceva, m-am apucat, in sfarsit, de curatenie: am intrat pe messenger si am inceput sa ma plang oricui avea sau n-avea chef de mine ca trebuie sa fac curat.

Pe la 3, aproape toti amicii mei s-au scuzat ca trebuie sa plece si s-au trecut pe “invisible”; parasit de toata lumea, m-am pus sa ma joc.

La 5, am simtit ca venise timpul. Mi-am pus niste Rammstein, sa intru in priza, am inghitit un Ginsavit, un Eurovita multiminerale si un Magne B6 si m-am apucat de lucru cu adevarat. Pentru inceput, am scos aspiratorul si l-am lasat in mijlocul camerei. Mi-am pregatit cu minutiozitate carpele, am deschis toate geamurile, am completat bidonul de 1 litru de Mr Proper turnand din bidonul de 5 litri si am insirat prin toata casa solutiile de curatat pe care le aveam, sa le am la indemana.

Epuizat de efort, m-am prabusit in fotoliu si, o jumatate de ora, m-am uitat cu maxim interes la Pandurii – Ceahlaul. La pauza, intr-un tur de forta, am dat cu aspiratorul si am spalat geamurile (ma rog, tehnic vorbind, am mazgalit geamurile cu solutie, pe care am intins-o cu carpa si-am lasat-o sa se usuce). Am mancat o ciocolata intreaga, intrucat imi scazuse glicemia ceva de speriat, am baut un litru de apa minerala, ca ma deshidratasem complet, dupa care am dat cu mopul prin locurile mai vizibile. In baie si-n bucatarie am lasat-o pe altadata.

Cand a venit seara acasa, gagica-mea m-a gasit zacand fara suflare in fotoliu, cu o bere in mana. Si-a croit cu greu drum printre aspiratorul, galeata cu apa, mopul si bidoanele cu solutii pe care le lasasem care pe unde si m-a intrebat daca ma simt bine. “Sunt terminat”, am zis. “De cinci ori am frecat geamurile alea. Incredibil cata mizerie era pe ele. Ca sa nu-ti mai spun ca am dat de doua ori cu aspiratorul…”.

…