Încă puţin şi putem afirma că au trecut 18 ani de la sângeroasa Revoluţie. Deşi trebuia să ajungem la frumoasa vârstă a majoratului, clasa politică e încă în scutece, ascunzându-se de responsabilitate după funda roşie.
Dacă timp de 17 ani „javrele†s-au bătut pe ciolanul vacii sărace, în acest moment, conform declaraÅ£iilor oficiale, niciun partid nu mai vrea să fie… la putere. Dacă ar fi să credem aceste de declaraÅ£ii ale liderilor partidelor politice, atunci ar trebui să ne facem bocceluÅ£a ÅŸi să „rupem uÅŸa†vămilor. Dragi demnitari, chiar nu mai există nimic de furat în Å£ara asta?…
Şi cu toate acestea, e greu de crezut că cei trei trandafiri de culoare roşie nu mai vor să fie „re-replantaţi†în pământul fertil al Palatului Victoriei. Un lucru este sigur: nici PNL, nici PD, nici PC, nici UDMR, nici PRM, nici PLD sau PNG ori PIN nu vor înceta să viseze la dulcele gust al puterii.
Noi ceilalţi rămânem în lumea noastră: trezit la ora 6 dimineaţă, job, mâncare, cumpărături, o pizza pe săptămână, haine noi de Crăciun şi Paşti…
Ţara asta nu are nicio traiectorie, iar eu sunt în ea.
Şi nu, nu vreau să mă mişc aşa cum bate vântul puterii…
Degeaba. O altă revoluţie poate ar schimba ceva, vorbele sunt de prisos. Toţi simţim şi pe toţi ne doare, dar mai mult nu putem face.