Când eram mică vroiam să fiu mare
Când sunt mare vreau să fiu din nou copil…
Nu mai ÅŸtiu cine sunt…
Ulterior, te pierzi într-o mare de gânduri, întrebări fără răspuns…

Când eram mică vroiam să fiu mare
Când sunt mare vreau să fiu din nou copil…
Nu mai ÅŸtiu cine sunt…
Ulterior, te pierzi într-o mare de gânduri, întrebări fără răspuns…
Daca esti criminal in serie, raufacator, hot, violator sau orice altceva in acest sens, Bucurestiul e locul cel mai bun in care te poti ascunde. Aici nu te baga nimeni in seama, nu se intereseaza nimeni de tine, nu se uita nimeni la cum arati sau la cum esti imbracat. Bine, aici mai sunt niste mici babe care incep sa carcoteasca despre tine, sau sa zica cate ceva de rau de tine la coltul blocului, sau pe casa scarii, dar sunt putine. (cel putin in militari nu prea se mai gasesc).
In Bucuresti vezi peste tot oameni singuri, oameni cu castile pe urechi, crispati sau nu, suparati sau nu; asculta muzica, si merg mai departe, venind sau ducandu-se la serviciu. Daca n-au castile pe urechi, vorbesc la telefon, sau sunt in masini si iarasi nu se uita la ce este in jurul lor.
Cred ca daca o saptamana de zile nu s-ar mai face curat in Bucuresti pe strazi nimanui nu i-ar pasa. Dar, exista oameni carora le pasa: babele de care discutam mai sus. Bineinteles, nu fac nimic constructiv, ci doar vocifereaza, dar e si asta un punct de vedere si o oarecare solutie la ceva.
La mine in bloc, de patru zile … PUTE ! Si e pute cu P mare. Miroase ingrozitor a hoit. Pe moment m-am gandit ca ar fi fost vreun…
CiteÅŸte restul la Piticu.ro
Pentru că azi este Ziua InternaÅ£ională a Femeii toÅ£i bărbaÅ£ii s-au înghesuit să cumpere flori ÅŸi cadouri cât mai “femeieÅŸti”.
şi-a făcut mi-a făcut astăzi un cadou mai special. Nu flori, nu inimioare, nu cărticele, nu bijuterii, nu creme sau parfumuri, ci un server.
*Ploaia ce formează băltoace la marginea drumului te transformă într-un peştişor minuscul în mijlocul bancului de oameni care roieşte în jurul tău.
*Degetele picioarelor tale lipite de caloriferul cald.
*Geamul autobuzului în care se oglindesc lacrimile tale.
*Zilele în care nici măcar tu nu mai contezi.
*Secunda în care alegi din frigider sticla de suc.
OpreÅŸte pentru două secunde timpul ÅŸi uită să mai respiri. PriveÅŸte în jurul tău. DescătuÅŸează toate simÅ£urile ÅŸi trăieÅŸte această clipă… Creează amintiri…
Tu de ce parte a „baricadei†eşti?