În ultima vreme am început să realizez cât de repede trece timpul. Anul acesta fac 24 de ani. Parcă ieri împlineam 12, făceam majoratul sau schimbam prefixul…
DimineÅ£i prin viaţă…
*La începutul unei relaţii dimineţile încep cu un sărut lung şi o mângâiere, un alt sărut şi o cafea la capătul patului…
*După căsătorie emoţiile se mai diminuează aşa că este de ajuns un scurt sărut şi o strângere a mâinii pe care luceşte o verighetă …
*Când intervine copilul dimineÅ£ile se transformă într-un mic coÅŸmar: Å£ipete ascuÅ£ite…
* La un moment dat te va trezi o mânuţă mică ÅŸi delicată pe frunte…
*Dimineţile continuă până când moartea va fi cea care te va trezi din somn…
Viaţa mai are să-mi dea în jur de 10.000 de dimineţi…
BUNÄ‚ DIMINEAÅ¢A VIAŢĂ…
Foarte frumos spus…as cita aici dintr-un vers a lu nea Chilian: “ca-n viata…”
“Viata este ceea ce se intampla cand esti ocupat sa faci alte planuri.â€
adica doar 30 de ani iti mai permiti ? pana la 55 ?
Păi… e doar o medie…
Pot muri chiar azi sau la 100 de ani…
…ca sa continuu in acelasi fabulospirit de la postarea cu femeile de cursa lunga, depinde cat iti va trai sotzu’. In momentu’ in care el va da coltzu’, poti considera ca misiunea ta pe Terra e indeplinita, si poti pleca inapoi pe Venus, de unde ai si venit, de alfel.
Asa ca, draga Innocente, sa dea Dumniezau sa iti traiasca masculu’ mult si bine!
Groparu, ca să completez… ca să-mi scoată cât mai multe fire albe, nu?
Macar tu vei mai avea par…
Frumos. Aici :
“DimineÅ£ile continuă până când moartea va fi cea care te va trezi din somn”
o dai in poezie reusita.
Mi-a placut.