În ultima vreme am început să realizez cât de repede trece timpul. Anul acesta fac 24 de ani. Parcă ieri împlineam 12, făceam majoratul sau schimbam prefixul…
În ultima vreme am început să realizez cât de repede trece timpul. Anul acesta fac 24 de ani. Parcă ieri împlineam 12, făceam majoratul sau schimbam prefixul…
Oare am luat cea mai bună decizie sau iar sunt pe potecuţă?
Mama si tata se uitau la televizor cand mama a spus,” Sunt obosita si e tarziu. Cred ca ma voi duce la pat.”
O ia spre bucatarie ca sa faca sandvisurile pentru a doua zi. Spala castroanele de popcorn, scoate carnea afara din congelator pentru cina din seara urmatoare, verifica cerealele, umple borcanul cu zahar, pune linguritele si castroanele pe masa si pregateste filtrul de cafea pentru a doua zi dimineata. Apoi pune niste rufe la uscat, mai baga niste haine in masina de spalat, calca o camasa si coase un nasture care cadea la o camasa. Strange piesele jocului ramas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, asaza agenda de telefon la loc in raft.Uda cateva plante, goleste un cos de gunoi si pune un prosop la uscat pe bara.
Se intinde, casca si o ia spre dormitor. Se opreste la birou si scrie o notita pentru profesoara, numara niste bani pentru excursia de
Tata ii striga,” Credeam ca te duci in pat.”
“Sunt pe drum,” raspunde ea.
Adauga apa in vasul cainelui, da pisica afara si se asigura ca usile sunt inchise cu cheia si ca lumina e deschisa pe terasa. Se uita in camera copiilor, le stinge lampile de pe noptiere si televizorul, ridica o camasa, arunca niste sosete murdare in cosul de rufe si vorbeste un pic cu unul dintre copii care inca isi termina lectiile. In camera ei isi potriveste alarma la ceas, isi asaza hainele pentru a doua zi si indreapta raftul de la pantofi. Mai adauga 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pentru a doua zi. Isi spune rugaciunea si vizualizeaza implinirea dorintelor ei.
In acelasi timp tata inchide televizorul si anunta nimanui in particular,” Ma duc la pat.” Si o si face … fara nici un alt gand.
Ţi se pare ceva iesit din comun? Şi te mai miri de ce femeile traiesc mai mult…
PENTRU CA SUNT FACUTE PENTRU CURSA LUNGA…( si nu am putea sa murim mai repede pentru ca inca avem atatea de facut!!!)
(primită pe e-mail de la mama)
Jurnal din viitor VI (povestioară imaginară)
Îmi amintesc de ziua nunţii noastre. Pluteam împreună..
Amintiri împachetate în ambalaje viu colorate…
Când eram mică vroiam să fiu mare
Când sunt mare vreau să fiu din nou copil…
Nu mai ştiu cine sunt…
Ulterior, te pierzi într-o mare de gânduri, întrebări fără răspuns…
Daca esti criminal in serie, raufacator, hot, violator sau orice altceva in acest sens, Bucurestiul e locul cel mai bun in care te poti ascunde. Aici nu te baga nimeni in seama, nu se intereseaza nimeni de tine, nu se uita nimeni la cum arati sau la cum esti imbracat. Bine, aici mai sunt niste mici babe care incep sa carcoteasca despre tine, sau sa zica cate ceva de rau de tine la coltul blocului, sau pe casa scarii, dar sunt putine. (cel putin in militari nu prea se mai gasesc).
In Bucuresti vezi peste tot oameni singuri, oameni cu castile pe urechi, crispati sau nu, suparati sau nu; asculta muzica, si merg mai departe, venind sau ducandu-se la serviciu. Daca n-au castile pe urechi, vorbesc la telefon, sau sunt in masini si iarasi nu se uita la ce este in jurul lor.
Cred ca daca o saptamana de zile nu s-ar mai face curat in Bucuresti pe strazi nimanui nu i-ar pasa. Dar, exista oameni carora le pasa: babele de care discutam mai sus. Bineinteles, nu fac nimic constructiv, ci doar vocifereaza, dar e si asta un punct de vedere si o oarecare solutie la ceva.
La mine in bloc, de patru zile … PUTE ! Si e pute cu P mare. Miroase ingrozitor a hoit. Pe moment m-am gandit ca ar fi fost vreun…
Citeşte restul la Piticu.ro
Pentru că azi este Ziua Internaţională a Femeii toţi bărbaţii s-au înghesuit să cumpere flori şi cadouri cât mai “femeieşti”.
şi-a făcut mi-a făcut astăzi un cadou mai special. Nu flori, nu inimioare, nu cărticele, nu bijuterii, nu creme sau parfumuri, ci un server.
*Ploaia ce formează băltoace la marginea drumului te transformă într-un peştişor minuscul în mijlocul bancului de oameni care roieşte în jurul tău.
*Degetele picioarelor tale lipite de caloriferul cald.
*Geamul autobuzului în care se oglindesc lacrimile tale.
*Zilele în care nici măcar tu nu mai contezi.
*Secunda în care alegi din frigider sticla de suc.
Opreşte pentru două secunde timpul şi uită să mai respiri. Priveşte în jurul tău. Descătuşează toate simţurile şi trăieşte această clipă… Creează amintiri…
Tu de ce parte a „baricadei” eşti?