follow me

Meta:

adoptii animale

  • 30Mar

    În ultima vreme am început să realizez cât de repede trece timpul. Anul acesta fac 24 de ani. Parcă ieri împlineam 12, făceam majoratul sau schimbam prefixul…


    Dimineţi prin viaţă…

    *La începutul unei relaţii dimineţile încep cu un sărut lung şi o mângâiere, un alt sărut şi o cafea la capătul patului…

    *După căsătorie emoţiile se mai diminuează aşa că este de ajuns un scurt sărut şi o strângere a mâinii pe care luceşte o verighetă …

    *Când intervine copilul dimineţile se transformă într-un mic coşmar: ţipete ascuţite…

    Read more…

  • 29Mar

    Oare am luat cea mai bună decizie sau iar sunt pe potecuţă?

  • 27Mar

     

    Mama si tata se uitau la televizor cand mama a spus,” Sunt obosita si e tarziu. Cred ca ma voi duce la pat.”

    O ia spre bucatarie ca sa faca sandvisurile pentru a doua zi. Spala castroanele de popcorn, scoate carnea afara din congelator pentru cina din seara urmatoare, verifica cerealele, umple borcanul cu zahar, pune linguritele si castroanele pe masa si pregateste filtrul de cafea pentru a doua zi dimineata. Apoi pune niste rufe la uscat, mai baga niste haine in masina de spalat, calca o camasa si coase un nasture care cadea la o camasa. Strange piesele jocului ramas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, asaza agenda de telefon la loc in raft.Uda cateva plante, goleste un cos de gunoi si pune un prosop la uscat pe bara. 

    Se intinde, casca si o ia spre dormitor. Se opreste la birou si scrie o notita pentru profesoara, numara niste bani pentru excursia de maine si ridica o carte de scoala cazuta sub scaun. Scrie o felicitare pentru ziua de nastere a unui prieten, o baga in plic, scrie adresa, o timbreaza si scrie o notita pentru cumparaturi. Le pune pe amandoua langa geanta ei. Mama isi curata fata cu demachiantul ei 3 in 1, isi da cu crema de noapte antirid, se spala pe dinti si isi curata unghiile.

    Tata ii striga,” Credeam ca te duci in pat.”

    “Sunt pe drum,” raspunde ea.

    Adauga apa in vasul cainelui, da pisica afara si se asigura ca usile sunt inchise cu cheia si ca lumina e deschisa pe terasa. Se uita in camera copiilor, le stinge lampile de pe noptiere si televizorul, ridica o camasa, arunca niste sosete murdare in cosul de rufe si vorbeste un pic cu unul dintre copii care inca isi termina lectiile. In camera ei isi potriveste alarma la ceas, isi asaza hainele pentru a doua zi si indreapta raftul de la pantofi. Mai adauga 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pentru a doua zi. Isi spune rugaciunea si vizualizeaza implinirea dorintelor ei.

    In acelasi timp tata inchide televizorul si anunta nimanui in particular,” Ma duc la pat.” Si o si face … fara nici un alt gand.

    Ţi se pare ceva iesit din comun? Şi te mai miri de ce  femeile traiesc mai mult…

    PENTRU CA SUNT FACUTE PENTRU CURSA LUNGA…( si nu am putea sa murim mai repede pentru ca inca avem atatea de facut!!!)

    (primită pe e-mail de la mama)

  • 26Mar

     

    Jurnal din viitor VI (povestioară imaginară)

    O lumină puternică mă orbeşte… Printre genele umede am impresia că sunt doar eu în faţa soarelui. Mă trezesc şi realizez că sunt singur într-un pat cu aşternuturi albe. In delirul meu îmi dau seama că ceea ce mă orbeşte este de fapt verigheta luminată de o rază de soare…

    Azi e în care divorţez…

    Oare de ce ne despărţim? Împreună am trecut prin atâtea momente frumoase şi urâte. De când ai plecat am realizat cât de mult te iubesc şi cât de mult îmi lipseşti. Simt cum un ghemotoc de ghimpi îmi cuprinde inima… Mă doare…

    TU! Tu erai cea care-mi aduceai zâmbetul pe buze în zilele în care eram morocănos. Mă scoteai din starea de nervozitate şi mă făceai să plutesc. Când oare am uitat să ne mai iubim. De când nu mai suntem un cuplu…

    Dacă aş putea da timpul înapoi…

    Cât de promiţător a pornit această relaţie… Mă întreb dacă îşi mai aminteşte de clipele petrecute împreună…

    Îmi amintesc ziua în care te-am cunoscut. Aveai două codiţe şi te hlizeai cu prietenele de la masa barului. Pentru prima data am simţit că tu eşti aceea… Am intrat în vorbă cu tine şi ore întregi am pălăvrăgit în faţa căminului… deşi eu le-am perceput ca minute. Primul nostru sărut m-a aruncat într-o mare a fericirii…

    Îmi amintesc zilele în care te aşteptam să ieşi de la cursuri şi plecam împreună spre casă… casa noastră. Îmi amintesc de mângâierile tandre şi blânde şi de ochii tăi jucăuşi…

    Îmi amintesc de ziua în care sub sute de lumânări ne-am iubit până dimineaţă…

    Îmi amintesc de ziua în care te-am cerut de soţie. Incertitudinea ta… Ziua în care ai zis DA mi-a rupt inima în două de fericire.

    Îmi amintesc de ziua nunţii noastre. Pluteam împreună..

    Îmi amintesc de zilele în care spuneai că nimic nu mai merge… iar eu n-am făcut altceva decât să te ignor…

    Îmi amintesc de atât de multe…

    Te-am iubit, te iubesc şi te voi iubi mereu. Te rog Iartă-mă!

    Victor 14.07.2033

     

    Jurnal din viitor V

    Jurnal din viitor IV

    Jurnal din viitor III

    Jurnal din viitor II

    Jurnal din viitor I

  • 20Mar


    Trecutul e ca o floare pe care e interzis să o rupi…

    În jur totul reînvie: razele soarelui se unduiesc printre formele subţiri ale copacilor, mirosul excitant al zarzărilor atrage micile vrednicuţe, iar florile exhibiţioniste se deschid libertine în faţa soarelui.

    Îmi plac florile de câmp. Ele îmi reamintesc de momentele în care singura mea grijă era să umblu desculţă prin lanul de verdeaţă. Aşa că nu rezistat tentaţiei de cerceta în amănunt fiecare bucată de pământ negru presărat cu smocuri verzi prin care s-ar putea ascunde o părticică din mine.

    Am zărit-o la umbra unui copac gol. Era mică şi galbenă. Înfloreşte cu câteva zile înainte de Paşti dar cred că de această dată a uitat să cerceteze calendarul sau poate noi am greşit calculele…

    Am rupt-o sperând că petalele ei galbene să mă călăuzească întreaga zi printre amintiri şi emoţii de mult apuse…

    S-a ofilit… Şi-a strâns la „piept” petalele galbene ca într-o îmbrăţişare…

    Nu rupe amintiri din tine, nu turna benzină pe ele ca mai apoi să le dai foc, nu le îngropa sub mormane de moloz…

    Amintiri împachetate în ambalaje viu colorate…

  • 19Mar

    Când eram mică vroiam să fiu mare
    Când sunt mare vreau să fiu din nou copil…
    Nu mai ştiu cine sunt…

    Se spune că plânsul te descătuşează de durere, însă mai degrabă îţi lasă un gol imens în tine. Te simţi ca un ou de găină golit de conţinut. Nu mai eşti nimic din ceea ce erai şi nu mai contează nimic din ce aveai înainte. Nu mai ai nicun vis, nu mai ai trăiri…

    Iniţial golul se umple de emoţii pe care le simţi prin fiecare por. Fiecare rază de soare îţi străpunge retina până-n inimă, fiecare adiere îţi clatină sufletul şi fiecare lucru pe care îl atingi te gâdilă până la durere.

    Ulterior, te pierzi într-o mare de gânduri, întrebări fără răspuns… Îţi pui căştile în urechi şi dai muzica tare ca să nu-ţi mai auzi gândurile…

    Azi mi-am aruncat o privire în vitrina unui magazin şi nu m-am oglindit în ea…

  • 09Mar


    Daca esti criminal in serie, raufacator, hot, violator sau orice altceva in acest sens, Bucurestiul e locul cel mai bun in care te poti ascunde. Aici nu te baga nimeni in seama, nu se intereseaza nimeni de tine, nu se uita nimeni la cum arati sau la cum esti imbracat. Bine, aici mai sunt niste mici babe care incep sa carcoteasca despre tine, sau sa zica cate ceva de rau de tine la coltul blocului, sau pe casa scarii, dar sunt putine. (cel putin in militari nu prea se mai gasesc).

    In Bucuresti vezi peste tot oameni singuri, oameni cu castile pe urechi, crispati sau nu, suparati sau nu; asculta muzica, si merg mai departe, venind sau ducandu-se la serviciu. Daca n-au castile pe urechi, vorbesc la telefon, sau sunt in masini si iarasi nu se uita la ce este in jurul lor.

    Cred ca daca o saptamana de zile nu s-ar mai face curat in Bucuresti pe strazi nimanui nu i-ar pasa. Dar, exista oameni carora le pasa: babele de care discutam mai sus. Bineinteles, nu fac nimic constructiv, ci doar vocifereaza, dar e si asta un punct de vedere si o oarecare solutie la ceva.

    La mine in bloc, de patru zile … PUTE ! Si e pute cu P mare. Miroase ingrozitor a hoit. Pe moment m-am gandit ca ar fi fost vreun…

    Citeşte restul la Piticu.ro

  • 08Mar

    Pentru că azi este Ziua Internaţională a Femeii toţi bărbaţii s-au înghesuit să cumpere flori şi cadouri cât mai “femeieşti”.

    El şi-a făcut mi-a făcut astăzi un cadou mai special. Nu flori, nu inimioare, nu cărticele, nu bijuterii, nu creme sau parfumuri, ci un server.

     

    Uite Pisi ai o căsuţă nou nouţă.

  • 08Mar

    FERICIRE, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină. Sursa: DEX ‘98 |

    Ce ne face să fim fericiţi?

    *Berea şi ţigara ce-ţi lasă în gură un gust dulce-acrişor.

    *Ploaia ce formează băltoace la marginea drumului te transformă într-un peştişor minuscul în mijlocul bancului de oameni care roieşte în jurul tău.

    *Degetele picioarelor tale lipite de caloriferul cald.

    *Geamul autobuzului în care se oglindesc lacrimile tale.

    *Zilele în care nici măcar tu nu mai contezi.

    *Secunda în care alegi din frigider sticla de suc.

    Opreşte pentru două secunde timpul şi uită să mai respiri. Priveşte în jurul tău. Descătuşează toate simţurile şi trăieşte această clipă… Creează amintiri…

    60% dintre români sunt fericiţi, 40% sunt nefericiţi(Eurostat)

    Tu de ce parte a „baricadei” eşti?

    Fericirea e pretutindeni…

  • 07Mar

    Pentru că la un moment dat pici nervos… pentru că totul se prăbuşeşte în jurul tău… pentru că nimic nu mai contează… pentru că totul se aruncă în wc… pentru că totul e minciună şi neîncredere… pentru că uiţi de tine… pentru că priveşti pe geamul taxiului şi nu vezi nimic… pentru că îl iubeşti, dar te răneşte prea des… pentru că doare fizic… pentru că la un moment dat vrei să-i omori cealaltă identitate…

    „Am un coş pe frunte care mă doare. Am încercat de atâtea ori să îl rup. Am fost „amabilă” cu el… dar nu a vrut să dispară de la sine… Ieri am înfipt unghiile ca să-l „distrug”. A ieşit la iveală mai multă infecţie decât mă aşteptam şi a început să curgă sânge. Azi s-a retras, dar în locul acela a rămas sânge închegat. Probabil că fruntea va rămâne cu o mare cicatrice…”

    Probabil că nu veţi înţelege nimic din ceea ce zic.

    Pentru mine blogosfera ocupă o mică bucăţică din mine. Îmi place lumea palpabilă… Nu vreau să mă ascund în spatele unui monitor, nu caut faimă, ci doar mă caut pe mine prin scris.

    Mi-am făcut blog ca să-mi umplu timpul şi am ajuns să-mi transform emoţiile în cuvinte. Nu ştiu dacă e bine sau dacă e rău.

    Blogul e distractiv atâta vreme cât nu uiţi să ai o viaţă reală şi nu trăieşti cu două identităţi…

« Previous Entries