16Feb
Nu am chef azi, nu am chef azi,
N-am chef de nimic.
De vodcă sau de gin,
Tequila, rom sau vin
Ţigări, nu mai vorbesc
Iar pe tine, pe tine,
Pe tine te…
Nu am chef azi. Cu Buddha Bar în urechi şi cu haos în jur privesc la fumul care iese din ţigară…
O seară bună tuturor…
Nu am chef azi, n-am chef de nimic…
Permalink
16Feb
Pentru conceperea ta au fost nevoie două persoane: o femeie şi un bărbat. După naşterea ta ei au devenit: mama şi tata. Împreună formaţi o familie.
Familia este guvernată de anumite principii impuse, de cele mai multe ori de societate, dar şi de valorile aduse de ambii părinţi pentru formarea acestei relaţii.
Dacă acum zeci de ani cei mai mulţi copii se adresau părinţilor cu apelativul dumneata sau dumneavoastră, pronume care subliniază un respect exagerat pentru cei cărora le-au dat viaţă, astăzi apelativul s-a schimbat, însă doar în unele zone.
Oare cât de important este pentru un părinte ca fiul sau fiica să i se adreseze cu dumneata sau dumneavoastră? Oare ce impact are acest apelativ „greoi†asupra unui copil?
Familia este un cerc intim care are la bază ajutorul necondiţionat. Copilul nu are nevoie de nişte părinţi cărora să li se adreseze ca unor străini, ci să discute cu aceştia ca între prieteni, de la egal la egal.
Read more…
Permalink
15Feb
Mirosul de măr copt, de pepene galben, de dimineaţă brumată, de briză… mirosul propriei case.
Mirosul este ca o busolă în timp. Învie amintiri sau însemnează altele noi. Sunt lucruri pe care nu este nevoie să le vezi, ci doar să le miroşi.
Zilele însorite de primăvară sunt un amalgam de arome de verde, flori de cais şi de zarzăr. Vara miroase a vid fierbinte, în vreme ce toamna aduce cu ea o briză de mere coapte, struguri tăciunii şi depresie morbidă.
Read more…
Permalink
13Feb
Pierdut echilibru. Îl declar nul. Ne închidem în noi pentru a salva rămăşiţe de sentimente.
Declaraţie de Sf. Valentin
Dragul meu,
Nu, nu te mai iubesc. Nici nu cred că te-am iubit vreodată. Inima mea nu tresare atunci când îţi privesc pupilele dilatate, iar indiferenţa ta nu face altceva decât să roadă bază fragilă a relaţiei noastre. Pentru mine ai fost un simplu colac de salvare care mă aducea pe linia de plutire, dar care nu reuşea să asaneze oceanul sărat al melancoliei care mă transforma într-o celulă moartă.
Nu avem nimic în comun. DiferenÅ£ele nu ne fac mai speciali ÅŸi nici nu ne completează. Zile goale trec pe lângă mine fără să lase în urma lor nici măcar o amintire. VieÅ£ile noastre sunt paralele… Read more…
Permalink
13Feb
Fiecare mijloc de transport în comun îşi are călătorii lui fideli.
În fiecare dimineaţă aştept cu nerăbdare venirea autobuzului. Mă clatin de pe vârfuri pe călcâie, numărând parcă secunde care se scurg până la venirea lui. În sfârşit îi zăresc fruntea inscripţionată printre copaci goi. Ca un iubit nerăbdător se opreşte în staţie şi-şi deschide „braţele†să mă cuprindă în el. De la fereastra lui imaginile se derulează cu încetinitorul.
Afară nu e zi şi nici noapte, iar şoseaua este înţesată de gărgăriţe nerăbdătoare să ajungă la destinaţie. Blocurile reci, pământul nisipos şi copacii împietriţi mă aruncă într-o atmosferă de coşmar. Urmăresc cu atenţie fiecare haină care mă atinge lasciv pe spate şi fiecare geantă sau sacoşă de plastic care-mi izbeşte violent picioarele precum pendulul unui ceas.
Nu suport să fiu atinsă de necunoscuţi. Aş vrea să înceteze această frecare continuă, numai că, în această dimineaţă, „iubitul†a strâns la pieptul său prea mulţi amanţi. Într-o secundă, printr-o răsucire bruscă reuşesc să-mi lipesc spatele de geamul aburit. Vreau să ştiu cu cine mă înşală în această dimineaţă…
Read more…
Permalink
