Minciuni, dezamăgiri, durere şi scârbă…
Tot ce am avut împreună s-a spulberat într-o secundă…
BLOG ÎNCHIS!
Update: Blog în vacanţă
-
25Feb
-
25Feb
Find me
Inside every heartbeat
Inside every worry
Keep me in your heart againYou ran away
And I would not stay
Is it your time
Or is it mine
Is it your time (Bang Gang- Inside)
Dacă ţi-ai putea ţine ochii deschişi şi aţintiţi asupra mea ai vedea că iubirea mea pentru mine e pe moarte. Suntem ca doi străini care-şi vorbesc pe limbi diferite. Comunicarea se transformă în reproşuri, iar dorinţele în frustrări. -
20Feb
Anual mii de secunde se scurg laolaltă cu miile de decizii luate, iar combinaţiile dintre ele dau mii de posibilităţi pentru a te transforma într-un alt om. Trăim într-o lume a deciziilor. Te-ai întrebat vreodată cum ar fi arătat viaţa ta dacă la un moment dat nu ai fi luat acea decizie? Nu vorbesc aici de regrete, ci de o decizie luată într-o singură secundă şi, deşi efemeră, a reuşit să-ţi întoarcă viaţa la 360 de grade. De atunci eşti alt om, mănânci diferit, locuieşti în altă casă, priorităţile sunt altele, ai alte vise şi… Pe de altă parte nu pot nega faptul că şi deciziile altora te „călăuzesc”prin viaţă. Şi cu toate acestea tind să cred că noi suntem singurii responsabili de ceea ce suntem astăzi. -
20Feb
După ce ne-au făcut cu ou şi cu oţet, susţinând că România ar fi sora săracă şi urâtă a Uniunii Europene, un raport al Comisiei Europene privitor la protecţia socială scoate la iveală că un european din şase trăieşte sub pragul sărăciei. Şi nu, în acest studiu nu sunt luate în considerare şi ţările care au aderat la marea familie europeană la începutul acestui an, respectiv România şi Bulgaria.
De asemenea, raportul atrage atenţia că cei mai afectaţi de acest fenomen sunt copii, aşa că şi ai lor sunt privaţi de condiţii normale de viaţă şi de anumite plăceri. Mai concret, unu din cinci copii trăieşte sub umbrela marii familii europene la limita subzistenţei. -
19Feb
Jurnal din viitor V
De ce nu suntem noi, ci doar eu şi tu? M-am plictisit! M-am plictisit de relaţia noastră! Fiecare zi e identică cu cea de ieri, nimic în plus sau în minus. E ca şi cum ani de-a rândul m-am hrănit numai cu pâine goală. Îmi spui că mă iubeşti, însă gramofonul tău e prăfuit şi stricat, şi asta se vede. Dau drumul la robinet. Jetul de apă rece se îngrămădeşte să umple gaura de scurgere. Mă aşez pe marginea căzii şi privesc cum apa se sparge în bulbuci în propria băltoacă. Sunetul grav scos de cascada în miniatură e hipnotizant. Închid ochii şi încerc să mă relaxez. Frânturi de gânduri îmi traversează mintea, iar cercuri colorate în portocaliu şi albastru se rostogolesc în fundul ochiului. Închid apa, îmi dau capotul jos şi mă scufund în mica mare. O picătură de apă fierbinte se prelinge de pe robinet între degetele mele de la picioare. Simt o uşoară senzaţie de usturime. Fiorul reuşeşte să mă reţină pentru câteva secunde în realitate. Picături mici de apă se rostogolesc agale pe faianţă, iar deasupra căzii, sub furia căldurii, tavanul alb se inundă de broboane. -
16Feb
Nu am chef azi, nu am chef azi,
N-am chef de nimic.
De vodcă sau de gin,
Tequila, rom sau vin
Ţigări, nu mai vorbesc
Iar pe tine, pe tine,
Pe tine te…
Nu am chef azi. Cu Buddha Bar în urechi şi cu haos în jur privesc la fumul care iese din ţigară…
-
16Feb
Familia este guvernată de anumite principii impuse, de cele mai multe ori de societate, dar şi de valorile aduse de ambii părinţi pentru formarea acestei relaţii. Dacă acum zeci de ani cei mai mulţi copii se adresau părinţilor cu apelativul dumneata sau dumneavoastră, pronume care subliniază un respect exagerat pentru cei cărora le-au dat viaţă, astăzi apelativul s-a schimbat, însă doar în unele zone. Oare cât de important este pentru un părinte ca fiul sau fiica să i se adreseze cu dumneata sau dumneavoastră? Oare ce impact are acest apelativ „greoi” asupra unui copil? Familia este un cerc intim care are la bază ajutorul necondiţionat. Copilul nu are nevoie de nişte părinţi cărora să li se adreseze ca unor străini, ci să discute cu aceştia ca între prieteni, de la egal la egal. -
15Feb
Mirosul de măr copt, de pepene galben, de dimineaţă brumată, de briză… mirosul propriei case.
Mirosul este ca o busolă în timp. Învie amintiri sau însemnează altele noi. Sunt lucruri pe care nu este nevoie să le vezi, ci doar să le miroşi. Zilele însorite de primăvară sunt un amalgam de arome de verde, flori de cais şi de zarzăr. Vara miroase a vid fierbinte, în vreme ce toamna aduce cu ea o briză de mere coapte, struguri tăciunii şi depresie morbidă. -
13Feb
Pierdut echilibru. Îl declar nul.
Ne închidem în noi pentru a salva rămăşiţe de sentimente.
Declaraţie de Sf. ValentinDragul meu, Nu, nu te mai iubesc. Nici nu cred că te-am iubit vreodată. Inima mea nu tresare atunci când îţi privesc pupilele dilatate, iar indiferenţa ta nu face altceva decât să roadă bază fragilă a relaţiei noastre. Pentru mine ai fost un simplu colac de salvare care mă aducea pe linia de plutire, dar care nu reuşea să asaneze oceanul sărat al melancoliei care mă transforma într-o celulă moartă. Nu avem nimic în comun. Diferenţele nu ne fac mai speciali şi nici nu ne completează. Zile goale trec pe lângă mine fără să lase în urma lor nici măcar o amintire. Vieţile noastre sunt paralele… Read more… -
13Feb
Fiecare mijloc de transport în comun îşi are călătorii lui fideli. În fiecare dimineaţă aştept cu nerăbdare venirea autobuzului. Mă clatin de pe vârfuri pe călcâie, numărând parcă secunde care se scurg până la venirea lui. În sfârşit îi zăresc fruntea inscripţionată printre copaci goi. Ca un iubit nerăbdător se opreşte în staţie şi-şi deschide „braţele” să mă cuprindă în el. De la fereastra lui imaginile se derulează cu încetinitorul. Afară nu e zi şi nici noapte, iar şoseaua este înţesată de gărgăriţe nerăbdătoare să ajungă la destinaţie. Blocurile reci, pământul nisipos şi copacii împietriţi mă aruncă într-o atmosferă de coşmar. Urmăresc cu atenţie fiecare haină care mă atinge lasciv pe spate şi fiecare geantă sau sacoşă de plastic care-mi izbeşte violent picioarele precum pendulul unui ceas. Nu suport să fiu atinsă de necunoscuţi. Aş vrea să înceteze această frecare continuă, numai că, în această dimineaţă, „iubitul” a strâns la pieptul său prea mulţi amanţi. Într-o secundă, printr-o răsucire bruscă reuşesc să-mi lipesc spatele de geamul aburit. Vreau să ştiu cu cine mă înşală în această dimineaţă…
