A mai trecut un an

Dacă 2005 a fost un an destul de intens pentru mine, cu multe schimbări şi evenimente neaşteptate, 2006 a fost unul extrem de liniştit. Am reuşit „performanţa” ca În acest an să devenim „noi”, să schimb jobul o singură dată, la jumătatea anului, iar locuinţa două săptămâni mai târziu, ah… şi să nu termin facultatea.

Generaţia de sacrificiu

Astăzi nu ne mai urăm clasicul „La Mulţi Ani!” ci: „Să ne auzim cu bine În UE”.

Nu-mi place deloc acest entuziasm al românilor cu privire la aderarea României la Uniunea Europeană . La fel de fericiţi am fost şi când l-am dat jos pe Ceauşescu. În anii ce-au urmat căderii comunismului nu am dus-o prea bine (vorbesc aici despre cei care nu s-au băgat să fure, din principiu, de frică…). Deşi inflaţia era În floare, salariile de abia Îmboboceau. Nici acum nu o ducem prea bine, şi aici nu vorbesc despre salariul meu sau al tău, ci despre cel al căror au trecut de vârsta tinereţii. Pensionarii Îşi fac un Împrumut la bancă de 100 sau 200 de lei numai ca să pună şi ei ceva pe masa de Crăciun şi pe cea de Revelion.

Deşi autorităţile noastre au subliniat că după aderarea Românei la Uniunea Europeană nu va curge la robinet lapte şi miere, românii tind să creadă că din 1 ianuarie 2007 totul se va schimba În bine. Sunt sigură că…

Pentru că-mi place…

Ani m-a pus Într-o situaţie puţin cam delicată: să recomand o carte bună celor care citesc aceste Însemnări. De o lună tot Încerc să Îmi organizez timpul În aşa fel Încât să ajung să cumpăr o carte … n-am ajuns. Ultima carte pe care am pus mâna a fost „Fiare Vechi” a lui Robert Turcescu.

Proşti, dar buni


Mâinile ei s-au scorojit de la atâta detergent de spălat vase şi mobilă, părul lui miroase a ceapă prăjită şi a carne fiartă, hainele lui sunt pătate de var şi vopsea, unghiile ei sunt precum cireşele verzi mâncate deja de viermi… În doar două cuvinte – muncile de jos.

Cei mai mulţi dintre noi privesc aceste slujbe de undeva de sus, de foarte sus. Poate că de cele mai multe ori suntem Îndreptăţiţi să-i tratăm astfel, având În vedere atitudinea lor mult diferită faţă de a noastră – elevaţii. Dar oare te-ai gândit că fără această categorie de oameni tu n-ai avea o casă zugrăvită, căldură În calorifer şi mâncare de la fast food?

Nu putem Înţelegem cum un om refuză să aibă o viaţă mai bună, o slujbă respectată şi mai bine plătită.

În clasa a cincea, În prima oră de curs, diriginta ne-a zis pe un ton sec că România are nevoie şi de gunoieri nu numai de directori şi a subliniat că depinde doar de noi. A avut dreptate… doar parţial.

Ca să vrei ceva mai mult de la viaţă ai nevoie de..

Dragă Moşule,

Ştiu că anul acesta nu am fost o fetiţă foarte cuminte, dar promit să mă comport mai bine la anu’, aşa că te rog să nu-mi aduci o nuieluşă :D Aşa că vreau, doar dacă se poate, să mă iei de mânuţă şi să mergem la cumpărături :D. Vreau un brăduţ (micuţ) cu câteva globuleţe