InnOcente*

• 19Nov

  Vălenii de Munte, un oraş de week-end

  Ganduri urbane 17 Comments

  Un oraş amorţit, mut şi trist.

  “Vălenii sunt de fapt de deal ÅŸi nu de munte.” Nicolae LabiÅŸ

  Deşi oraşul în care am locuit mai bine de 18 ani se numeşte Vălenii de Munte el nu se află în creierul munţilor, aşa cum numele lui dă de înţeles, ci este înconjurat doar de dealuri abrupte şi de păduri „stufoase”.

  Cu o populaţie ce abia sare de 13 mii de persoane pot spune că acest oraş este unul mic, liniştit şi foarte curat (ei bine se poate). Şi cu toate astea, astăzi mi s-a părut mai gri şi mai sărac ca niciodată: vitrine goale, străzi pustii, maşini care gonesc pe bulevardul rece şi case în beznă.

  De fiecare dată când ajung în Vălenii de Munte …

  Read more…

  Permalink

• 18Nov

  „Mulţumesc” şi „Mă scuzaţi”

  Ganduri urbane 4 Comments

  „Mulţumesc” şi „Mă scuzaţi” sunt două expresii care, de obicei, îţi deschid mult mai uşor uşile din fată. Trebuie doar să poţi să le rosteşti!

  Pentru cei mai mulţi bucureşteni (pentru că doar pe ei am început să-i cunosc) „mulţumesc” şi „mă scuzaţi” sunt două expresii care nu merită rostite într-o societate ca aceasta. Buzele lor rămân încătuşate atunci când cineva îi serveşte cu ceva sau atunci când, din greşeala sau nu, îl ating (toate formele din DEX) pe cel de lângă.

  Poate că mulţi dintre noi nu înţelegem de ce trebuie să cedăm locul din autobuz unei persoane mai învârstă sau unei mame cu copil în braţe. Totuşi facem acest sacrificiu, chiar dacă suntem obosiţi sau dacă avem bagaje grele. Numai că scârba prinde viaţă atunci când cel căruia i-am cedat locul se aşază liniştit şi începe să privească pe geam. De abia atunci înţelegi că nu ar fi trebuit să faci asta pentru o persoană lipsită de bun simţ pentru care cuvântul „mulţumesc” nu a intrat în vocabular. Şi cred că în următoarea zi, când o persoană ca cea de sus te va ţinti cu o privire încruntată care-ţi transmite „Puştiule, eşti un nesimţit că stai pe locul meu” te vei gândi o fracţiune de secundă dacă să te ridici sau nu, iar în următoarea secundă îţi vei întoarce privirea către geam…

  La metrou este întotdeauna…

  Read more…

  Permalink

• 17Nov

  Gunoi bucureÅŸtean sau bucureÅŸtean gunoi?

  Ganduri urbane 17 Comments

  Cumpărăm, folosim, aruncăm…

  Ne scârbesc, le ocolim dar îngroşăm mormanul!

  Ziarul, pachetul de ţigări, sticla de suc, punga primită în supermarket, paharul de plastic, punga de cipsuri, mucul de ţigară, biletul de RATB, ambalajul de la îngheţată…

  Toate acestea şi multe altele au ajuns să ne reprezinte şi să dea acea notă de… „originalitate” Capitalei.

   „Ne place curăţenia! La noi în casă e aşa curat şi frumos… Chiar avem un loc în care aruncăm toate cotoarele de măr, pachetele de ţigări, cutiile de bere şi pungile de plastic. Nici mucurile de ţigară nu se aruncă pe jos! De multe ori musafirii rămân şocaţi de cât de curat poate să fie la noi în casă.”

  Şi cu toate astea, când ieşi de pe uşa apartamentului comportamentul tău animalic iese la suprafaţă. În această luptă învingător este cel care reuşeşte să-şi marcheze teritoriul cu cât mai multe gunoaie.

   Ajuns în staÅ£ia de autobuz descoperi că pachetul de Å£igări e gol. „La dracu” ÅŸi-l arunci pe jos unde…

  Read more…

  Permalink

• 16Nov

  Progresăm şi uităm să fim fericiţi…

  Gânduri ofilite 8 Comments

  „Progresăm şi uităm să fim fericiţi…
  ÃŽngropăm bucurii într-o mare de biÅ£i (…)

  Viaţa este viteză..
  nu mai poÅ£i să te-opreÅŸti! (…)

  Cineva să oprească invazia de biti!
  Cineva să ne facă din nou fericiÅ£i…” (Vama Veche- Fericire)

  De multe ori m-am întrebat cum ar fi arăta viaţa noastră fără internet. Cu siguranţă nu aş fi stat acum pe jos sprijinită de un calorifer fierbinte ca să scriu despre cât de „fericită” sunt…

  *Poate că… aş fi stat tolănită în pat cu ochii închişi şi aş fi savurat fiecare secundă ce trece agale pe lângă mine.

  *Poate că… aş fi simţit mirosul de tuş abia imprimat pe paginile albe ale unei cărţi…

  *Poate că… aş fi hoinărit pe străzile din jurul blocului în căutarea unei grămezi de frunze pe care să o spulber cu bombeul…

  *Poate că... stiloul şi agenda ar fi fost cele mai bune prietene ale mele

  *Poate că… aş fi ştiut să gust fiecare rază de soare, fiecare frunză în vânt şi fiecare clipă leneşă…

  
  „Fericire-i când iarba apare
  fericirea e ca raza de soare,
  intra în cort şi îţi mângâie faţa
  aerul sărat…”

  „Fericire e când îţi-aminteşti
  cât de fericit eşti când iubeşti
  fericire e când dormi tu la ea
  chiar pe canapea…”

  Poate că… nici tu nu erai aici

  Poate că… ne mulţumeam cu mai puţin

  Poate că… ziua era mai lungă

  Poate că… eram mai odihniţi, mai veseli şi mai fericiţi!

  …doar poate…

  Permalink

• 15Nov

  Vorbim la mobil în WC?!

  Gânduri seci 14 Comments

  Biroul e locul în care munceşti, bucătăria e locul în care mănânci, fumoarul e locul unde bei cafeaua şi fumezi, WC-ul e locul în care ajungi după mai multe guri de cafea. Cam astea sunt locurile pe care le găseşti la slujbă (una mai răsărită). Lucrurile de mai sus îţi satisfac aproape toate nevoile, spun aproape pentru că lipseşte un lucru: nu avem niciun loc în care să vorbim la telefonul mobil. Dacă vorbeşti în birou, toţi colegii din jur vor trage cu urechea (probabil involuntar); dacă te duci la bucătărie, iar nu e bine, mai mereu e plin şi iar te aud cei din jur; dacă te duci la fumoar, probabil că nu te va asculta nimeni, dar cu siguranţă nu îl vei auzi pe cel cu care vorbeşti la telefon, aşa că mai rămâne un singur loc –WC-ul. Poate că e curat şi frumos, dar la naiba e WC. Şi nu e WC-ul de acasă… e locul ăla unde zeci de angajaţi se „uşurează” zilnic. În plus, ai mari şanse ca cel care a trecut pe acolo să folosească uscătorul de mâini (hârtia se termină în 2 ore), aşa că minunata ta convorbire este distrusă.

  Aşa că unde mă duc dacă vreau să vorbesc despre colegii mei sau despre firma în care lucrez? Ori vorbesc „codat” ori amân discuţia până ajung acasă. În nici un caz nu aleg wc-ul, chiar dacă nu e nimeni acolo!

  Vreau cabine în care să pot vorbi în linişte la telefonul mobil

  Permalink

« Previous Entries   Next Entries »